Dr. Seuss- Cum a furat Grinciul Crăciunul [HOW THE GRINCH STOLE CHRISTMAS]

Traducere: Florin Bican

Orişicine
Din Cine-şti
E nebun după Crăciun…

Grinciul
Din deal de Cine-şti
Zice însă „MĂ OPUN!”

Grinciul detesta Crăciunul mai mult ca orice pe lume!
Nu-ntrebaţi! Nu ştie nimeni din ce pricină anume.
Poate n-avea tărtăcuţa înfiptă corect pe umăr.
Poate că-l strângeau pantofii (or fi fost mai mici c-un număr).
Eu cred însă că motivul care totul ne explică
E c-avea inima-n piept două numere prea mică.

Dar acum
Nu mai contează,
Că-i inimă, că-s botine,
Grinciu-n noaptea de Ajun detesta pe orişicine.
Din pragul peşterii sale, privea Grinciul încruntat
Spre ferestrele din vale, vesel luminând în sat.
Căci ştia el că toţi Cinii din întregul sat Cine-şti
Erau ocupaţi s-atârne podoabe sărbătoreşti.

…Cine-fete şi băieţi, venind precum un roi,
Din zori vor da năvală la darurile noi
Şi să te ţii atunci ce tărăboi! CE TĂRĂBOI!
Lui asta nu-i plăcea! NU TĂRĂBOI! NU TĂRĂBOI!

Toţi Cineştii-ntr-o suflare vor veni, cu mic cu mare,
Să se-aşeze fiecare la masa de sărbătoare –
Cine-tort,
Cine-friptură,
MÂNCARE
ŞI IAR
MÂNCARE!
Pe Grinci asta-l enerva, dintre toate, cel mai tare.

Iar APOI
Mai fac ceva
Ce lui nu-i place deloc!
Toţi Cineştii din Cine-şti se adună la un loc
Şi, ţinându-se de mână, pe când clopote răsună,
La un semn, încep să cânte şi toţi cântă împreună.

Şi cântă! Şi cântă!
ŞI-NCEP SĂ DANSEZE!
Şi, gândindu-se Grinciul la ce-o să urmeze,
E tot mai decis: „Tre’ să-i fac să-nceteze!
Am răbdat cin’ze’ş’trei de ani buni pân-acum!
TRE’ să-mpiedic Crăciunul să vină!
Dar CUM?”

I-a venit o idee!
O idee cumplită!
GRINCIUL
ARE-O CUMPLITĂ IDEE TRĂSNITĂ!

„Ştiu ce fac!” a zis Grinciul şi-a râs ca un drac.
„Cu manta şi căciulă, ca Moşu’ mă-mbrac!”
Chicotind, îşi spunea: „E un truc foarte bun
Cu mantaua şi cuşma, zici că-s chiar Moş’ Crăciun!”

„Îmi mai trebuie-un ren…”
A zis Grinciul. „Să zbor.”
Dar, cum renii sunt rari, n-a găsit nici picior.
S-a dat Grinciul bătut…?
Nicidecum! El a spus:
„O să-mi fac singur ren, dacă reni pe-aici nu-s.”
Şi-a chemat deci căţelul, pe Max, pân’ afară
Şi pe cap i-a legat un corn mare, cu-o sfoară.

APOI
Nişte saci goi
A pus în sănioară
Şi l-a legat la ea
Pe Max, c-un ham de sfoară.

„Dii!” a strigat apoi
Şi-n sanie-a plecat
Spre sat, unde Cineştii
Dormeau cuminţi în pat.

Era beznă în ferestre. Lin cerneau fulgii de nea.
Visând fără nicio grijă, oricine-n Cine-şti dormea.
Când ajunse lângă prima casă de lângă şosea,
Şopti Grinciul: „Asta-i prima!” şi se căţără pe scară
Până pe acoperiş, ţinând sacii goi în gheară.

Apoi s-a lăsat, pe coş, până-n casă să coboare.
Strâmt. Dar dacă poate-un Moş, atunci e şi-un Grinci în stare.
A rămas blocat o dată, dar a stat numai puţin.
A scăpat până la urmă şi-a scos capul în cămin,
Printre cine-ciorăpeii puşi acolo de cei mici.
„Ciorăpeii,” a rânjit, „vor pleca primii de-aici!”

Apoi s-a târât şerpeşte, cu un zâmbet urâcios,
Şi a strâns din toată casa darurile de pe jos!
Puşti cu doape! Biciclete! Role! Tobe! Şi trompete!
Floricele de porumb! Prune! Jocuri! Triciclete!
Le-a băgat în saci pe toate şi-apoi repede s-a dus
Şi-a scos fiecare sac, rând pe rând, pe coş în sus.

La cine-frigider se duce-apoi şi fură
Şi Cine-fripturică şi Cine-prăjitură!
Goleşte frigiderul şi, cât ai zice „peşte!”,
Şi ultima cutie de Cinex le-o goleşte!

A-ndesat toată mâncarea, bucuros, pe coş în sus.
„Iar acum,” rânjeşte Grinciul, „mai am doar bradul de pus!”

Tocmai înşfăcase bradul şi trăgea vârtos de el,
Când aude-un sunet ca un gângurit de porumbel.
Se-ntoarce şi se trezeşte în faţa unei copile –
Cindy-Lou – care n-avea nici măcar doi ani de zile.

Da!Grinciul fusese prins de privirea unei fete,
Ce plecase din pătuţ, căci i se făcuse sete.
S-a uitat la Grinci mirată şi-a spus: „Moşule, de ce
Ne iei bradul dintr-odată? Spune, Moşule, DE CE?”

Grinciul, nărăvit la rele, când aude, ce să spună?
Se gândeşte o secundă… Inventează o minciună!
„Drăgălaşa mea copilă,” zice falsul Moş Crăciun,
„Becul ăsta nu se-aprinde, trebui’ unul nou să pun.
Deci iau bradul iar cu mine, ca să-l dau la reparat.
Când e gata, ţi-l aduc înapoi imediat.”

Deci a păcălit copila, creştetul i-a mângâiat,
I-a dat apă într-o cană şi-a trimis-o iar în pat.
Când Cindy, cu cana-n mână, în pătuţul ei s-a dus,
Grinciul s-a întors la brad şi l-a-mpins pe coş în sus!

A luat până şi buşteanul
Pus în vatră decuseară
Şi pe urmă, mincinosul, a ieşit pe coş afară.
Pe pereţi au mai rămas numai cuiele şi-o sfoară.

Numai o firimitură-n
Urma lui lăsase-n casă –
Nici cât unui şoricel să-i ajungă la o masă.

 

În celelalte case
A procedat
La fel,

Lăsând fărâme
Mult prea mici
Şi pentr-un şoricel!

Trecuse-un sfert de ceas din zori…
Cineştii-n pat
Dormeau cuminţi,
Când Grinciu-n sanie a-ncărcat,
Toate cadourile lor: Jocuri! Globuri! Brazi! Cartoane!
Beteală! Podoabe! Panglici! Poleială şi bomboane!

A urcat cu-ncărcătura până-n vârful unei stânci –
Locul ideal de unde-n fundul văii s-o arunci!
„Sâc! Sâc!” Grinciul fredona „Va vedea acum ori-cine
Că s-au bucurat degeaba – azi Crăciunul nu mai vine!
Se trezesc!Şi ştiu exact ce-o să facă fiecare!
La-nceput, or să rămână gură-cască, de mirare
Şi pe urmă, toţi Cineştii – BU-HU-HU – vor plânge tare!”

„N-am de gând să pierd acest
Zgomot fără de pereche,”
Zise Grinciul ducând mâna pâlnie după ureche.
Şi a auzit un sunet, peste pătura de nea –
La-nceput era un zumzet, dar – treptat-treptat – creştea…

Nu era un sunet trist!
Era zvon de bucurie!
N-avea cum, dar ERA vesel!
Ce să fie, CE SĂ FIE?
Grinciul a privit în vale,
Căscând ochii de mirare.
S-a cutremurat să vadă
O surpriză-aşa de mare!

Fiindcă fiecare Cine din Cine-şti, cu mic, cu mare,
Chiar şi fără de cadouri, tot cânta… Şi ce cântare!

Nu oprise, deci, Crăciunul! Nu-l întorsese din drum!
Cum-necum, el tot VENISE, ca în orice an, şi-acum!

Grinciul, tremurând de frig în zăpada îngheţată,
Se mira: „Aşa ceva, cum se poate să se poată?
A venit fără podoabe, fără daruri şi bomboane,
Fără brazi, fără beteală, fără panglici şi cartoane!”
S-a mirat, pân’ a-nceput capul de mirat să-l doară.
Şi-atunci, Grinciul a gândit un gând pentru prima oară!
S-a gândit: „Poate Crăciunul nu vine din prăvălie,
Poate… poate că-i mai mult decât ce pare să fie!”

Ce s-a întâmplat apoi…?
Prin Cine-şti vestea s-a dus
C-a crescut inima-n Grinci
Cu trei numere în plus!
Şi din clipa-n care-n piept inima i-a fost mai mare,
A-mpins sania spre sat, pe neaua lucind în soare,
Şi-a dus totul înapoi – jucării, brazi şi mâncare!
Şi chiar el…

…A FOST CEL CARE
I-a servit pe fiecare!

 

• Publicată la Editura ARTHUR în noiembrie 2015
• Traducere din limba engleză de Florin Bican
• Ilustrații de Dr. Seuss
• ISBN 9786068620190