Opera lui Eugen Ionescu, „maestrul teatrului absurd„,a constituit obiectul a zeci de cărți și sute de studii, teze de doctorat, colocvii internaționale, simpozioane și festivaluri.
Dar puțini știu cǎ, scriitorul al cǎrui nume a devenit sinonim cu teatrul absurdului, membru al Academiei Franceze (fotoliul nr. 6). unul dintre cei mai cunoscuți autori ai secolului trecut, a scris o carte de povești pentru copii : POVEȘTI 1 2 3 4.
O carte scrisǎ de Eugen Ionescu și ilustratǎ excepțional de Etienne Delessert, renumit ilustrator, ale cărui cărţi sunt traduse în peste cincisprezece limbi şi au fost vândute în milioane de exemplare, recunoscut pentru revoluţia pe care a produs-o în domeniul cărţilor ilustrate pentru copii. O micǎ bijuterie a literaturii pentru copii.
Marie-France, unicul copil al autorului, a fost sursa de inspirație pentru personajul principal, micuța Josette. „Maestrul teatrului absurd” devine un tatǎ povestitor pentru micuța Josette. Alături de ei mai apar în poveste mama şi menajera Jaqueline.
Cele patru Povești, fǎrǎ zậne și personaje fantastice, sunt cǎlǎtorii ȋntr-o lume a copilǎriei, imaginarǎ, care poartǎ urmele absurdului, unde orice este posibil, o lume unde se pot ȋntậlni copii și adulți plecați pe drumul aventurii cu simțul umorului și orientare ȋn lumi paralele. Josette are aproape trei ani și tatăl ei îi spune povești. Însă nu chiar povești ca toate poveștile, ci istorii ciudate în care ei doi se duc la plimbare cu avionul și mănâncă o bucățică din Lună („E bună, zice fetița, e un pepene“ „Să punem și zahăr“, adaugă tăticul).
Poveştile lui Eugen Ionescu descriu o lume de cele mai multe ori inversată, care îl cucereşte pe cititor, indiferent de vârstă, prin modul în care dialogurile sunt construite, discuţiile dintre tată şi fiică fiind o îmbinare originală de aparentă naivitate şi absurd, ludic şi ironic, cotidian şi fantastic, banal şi imprevizibil.
În Franţa, cartea a fost publicata de editura Gallimard Jeunesse iar ȋn Romậnia de editura Arthur,anul 2010, ȋn traducerea lui Vlad Russo.
