Motto:
,, Fiecare voce contează” ( Mioara Gram)

Cuvântul, mai mult decât o cucerire, este un dar minunat crând în jurul nostru un univers iluzoriu care ne oferă privilegiul de a fi demiurgi şi trestii cântătoare.
Cuvântul, în măreția sa, este sursa limbajului scris, al gândului concretizat în culoare, în sunet şi în arhitectura pietrei.
Totuşi, el nu înseamnă totul în dezvoltarea omului şi a civilizațiilor; ar însemna să acordăm o prea mică valoare gândului, celorlalte posibilități de exprimare, şi fără îndoială faptelor noastre, chiar şi celor negândite.
După cum spunea Esop, cuvântul este ceea ce avem mai bun şi mai rău.
Desigur, el face gândul viu, dar într-un mod aproximativ, întotdeauna aproape fals. Iată de ce Buddha numea cuvântul mâyâ, iluzie.
Pentru a transmite informațiile eredității biologice, s-a remarcat despre celulele noastre că folosesc un limbaj, structurat la fel ca limbajul uman. Acesta din urmă ar transmite ereditatea verbală, provenind din obiceiuri şi experiența dobândită.
,,Mai mult, spunea geneticianul Philippe l’ Héritier, pentru a se explica evoluția se făcea referire la selecția naturală, care rămâne în continuare valabilă, dar acum se adaugă acumulările ereditare”.
Asemănarea cu predecesorii, modul de a zidi o casă, de a construi o navă, dar şi de a elabora conceptele din matematică, de a emite reguli filozofice: aceste dobândiri ereditare transmise prin cromozomii-memorie, ar rămâne numai la stadiul de posibilitate dacă nu ar exista limbajul pentru a le exprima.
Ceea ce echivalează cu a spune că omul, dacă ar fi mut, nu ar putea evolua!
Dar cu adevărat extraordinar pentru biologi este de a constata că, incredibil, combinațiile lingvistice şi genetice au aceeaşi structură şi provin din acelaşi sistem.
Înformația genetică, purtată de A.D.N. se găseşte înscrisă în milioane de elemente de-a lungul fibrei constituind cromozomii.
,, Transmisia se operează spune profesorul F. Jacob, dându-se, ca şi în cazul cuvintelor, un fel de sens mesajului genetic”.
,, Totul este determinat prin părți, aşa cum este determinată fraza prin cuvinte în cadrul limbajului” observa
lingvistul Roman Jakobson.
Un singur cuvânt nu semnifică nimic în sine: este nevoie de întreaga frază pentru a reieşi expresia dorită
Pe scurt, nicio unitate nu funcționează prin sine însăşi, ci se combină pentru a forma un alfabet care instituie legi de compunere.
Apoi, se formează combinații mai complicate, mai complexe, care crează organizări mai importante.
Ereditatea moleculară ocupă primul loc, dar ceea ce este primordial este învățarea: o privighetoare are nevoie de un profesor bun. Dacă creşte singură, va cânta, dar mult mai puțin bine decât în compania altor privighetori mult mai în vârstă decât ea.
Copilul uman, în acelaşi caz, nu ar vorbi deloc.
,, Este interesant de observat, a spus profesorul l’ Héritier, cum se transformă un copil uman crescut în izolare atât față de părinții săi cât şi față de ceilalți membri ai societății. Este cazul copiilor sălbatici sau al ,, copiilor-lup”.
,, Profesorul Jakobson:
– Dacă aceşti copii intră în societatea umană, învață limba dacă au mai puțin de şapte ani; dincolo de această vârstă îşi pierd această aptitudine şi nu mai pot deveni oameni.
Totuşi că la început au toate posibilitățile biologice de a se dezvolta”.
Nimic nu se poate face în afara sferei limbajului care generează fenomenul creator, explicare faptelor îndepărtate ca timp şi spațiu…termeni purtători de noțiuni generale care permit manifestarea ştiințifică şi artistică.
Există şi alte posibilități de comunicare între societăți şi civilizații: simbolurile, desenul, scrisul, telepatia, alegerea de exprimări sociale, arhitecturale, dar toate presupun existența limbii vorbite.
Şi nu trebuie să uităm nicio clipă axioma biblică ,, La început era Cuvântul”, nici din foarte înțeleapta filozofie hindusă, conceptul de ,, mâyâ” conferind cuvântului calitatea de materie primordială constituind universul… dar şi datorită iluziei care ne înşeală simțurile şi ne tulbură întru totul.

,, Fii atent la gândurile tale,
pentru că ele vor fi cuvinte.
Fii atent la vorbele tale,
pentru că ele vor fi fapte.
Fii atent la faptele tale,
pentru că ele vot fi caracterul tău.
Fii atent la caracterul tău,
pentru că el va fi destinul tău.”
TALMUD

Creația este totul – fiecare fir de nisip, fiecare stea din Univers, fiecare fluture, fiecare om. Toate lucrurule sunt creația.
Există un mare număr de oameni de pe această planetă care cred într-adevăr că ei înşişi sunt doar o grămadă jalnică de celule. Dacă ar fi aşa, cine este cel care priveşte, atât de atent din spatele ochilor noştri? Ce ne dă nouă unicitatea noastră, personalitatea noastră, caracterul nostru, farmecul, capacitatea de a iubi, de a îmbrățişa, de a spera, de a visa şi puterea enormă a creației? Şi de unde vine toată inteligența, toată ştiința şi înțelepciunea pe care noi, oamenii, le avem? Credeți că strângem toare experiențele, toată ştiința noastră într-o singură viață, care reprezintă doar o respirație în veşnicie?
Tot ceea ce suntem am devenit într-o perioadă de sute de vieți. Din toate aceste experiențe de viață am adunat înțelepciunea care ne-a ajutat să ne formăm unicitatea şi frumusețea. (Majoritatea oamenilor, şi aproape toți oamenii de stiință susțin că viața pământească este una singură. Atunci, cum se explică cazurile de copii geniali născuți în familii de analfabeți – mai ales în Asia – care la vârste de numai câțiva ani depăşesc cunoştințele celor cu bacalaureat? De unde au atâtea cunoştințe? De la oamenii din jurul lor cu siguranță nu, deoarece aceştia nu ştiu nici măcar să citească şi să scrie, cu atât mai puțin să rezolve formule matematice extrem de complicate sau să vorbească mai multe limbi străine.
Suntem prea frumoşi, prea valoroşi pentru a fi fost creați doar pentru o clipă în eternitate. Corpurile pe care le locuim, sunt mijloace de transport perfecte, vehicule alese de noi, care ne permit să trăim şi să ne jucăm pe câmpia materiei. Dar între timp am fost iluzionați că aceste corpuri suntem noi ÎNŞINE. Avem originea noastră, moştenirea noastră pe care le-am preluat dintr-un timp nesfârşit de lung şi ne-am uitat pe noi înşine! Am uitat între timp şi negăm cu toată puterea că noi înşine suntem creația şi, din păcate, negăm şi răspunderea noastră pentru acest lucru.
Noi ne-am creat toate acestea şi creăm în continuare. SUNTEM ceea ce gândim. Dacă ne imaginăm în fantezia noastră un act de unire, întreaga noastră ființă se tulbură. Visăm la griji, le vom avea. Visăm la fericire, o vom avea. Astfel ne creăm viitorul. Fiecare gând pe care îl cuprindem, fiecare fantezie, fiecare emoție pe care o avem, indiferent în ce scop, trezeşte în corpul nostru un sentiment care este înregistrat şi adunat în sufletul nostru. Acest sentiment întăreşte premisa pentru condițiile vitale, deoarece în viața noastră vor fi şi alte împrejurări ce vor provoca din nou acelaşi sentiment pe care sufletul l-a înregistrat. Fiecare cuvânt pe care îl spunem creează ziua noastră de mâine, deoarece cuvintele sunt doar tonuri ce exprimă sentimentele sufletului nostru născut tot din gânduri. Nici un om nu este ,,jettfa” voinței sau planurilor altuia. Tot ceea ce ni se întâmplă s-a identificat cu viața noastră. Ne-am imaginat ori prin ,, ce-ar fi dacă”, ori sub forma fricii. Sau cineva a spus că ceva este aşa şi nu altfel şi noi am acceptat-o ca adevăr. Tot ceea ce se întâmplă este un act intenționat, hotărât prin gânduri şi emoții. TOTUL!
Timp de milenii diverse ființe au încercat să ne învețe acest lucru – prin ghicitori, cântece sau scrieri, dar cei mai mulți dintre noi au refuzat. Puțini au vrut să poarte pe umeri propria răspundere pentru viața lor. Dar Cosmosul este înstfel alcătuit încât este sistemul perfect, cel mai cinstit şi cel mai drept din toate câte există.
Prin aceasta ne dă posibilitatea fiecăruia SĂ DEVENIM NOI ÎNŞINE ceea ce gândim. De la cel mai infam şi cel mai urât până la cel mai frumos şi sublim. Cu cât cineva gândeşte mai puțin despre el însuşi, cu atât va fi mai neînsemnat. Cu cât cineva se consideră mai puțin frumos, cu atât devine mai urât. Cu cât gândeşte cineva să fie mai sărac, cu atât va fi mai nevoiaş. Cine este deci, creatorul vieții? NOI ÎNŞINE?
Dar ce creează cei mai mulți dintre noi, astăzi? Cele mai mari creații ale noastre sunt răzoiul, nefericirea, necazul, suferința, jalea, mizeria, ura, discordia, respingerea sinelui, boala şi moartea. Cei mai mulți oameni si-au creat o viață a limitării, acceptând idei mărginite care au devenit în interior adevăruri de necontestat, realitatea vieții şi astfel propria lor inchisoare. Cei mai mulți s-au separat de viață formându-şi o părere despre toate lucrurile, despre toți oamenii şi chiar despre sine. Trăiesc potrivit unui complex de modă numit frumusețe şi se înconjoară de lucruri care le permit să fie acceptați de conştiința limitată a omului – o consecință care nu acceptă nimic în afara idealului propriu de neatins. Sunt copii născuți exclusiv pentru a creşte, pentru a-şi pierde vitalitatea din corpurile lor şi a îmbătrâni, până mor. Noi, marii creatori de altă dată, am degenerat în ființe mediocre care se izolează în oraşe mari şi trăiesc speriați în spatele uşilor închise. În loc de bucuria, iubirea şi lucrurile pe care le-a făcut Iisus, noi am ridicat construcții mari şi o conştiință speriată. Am creat o societate care reglează şi controlează cum gândim, credem, acționăm şi arătăm. Creația înfocată din noi, care are puterea să ia un gând şi să dea viață oricărei forme, a cazut ea însăşi în cursă prin credințe şi dogme, modă şi tradiție – prin GÂNDIRE LIMITATĂ.

Dar trebuie să folosim constructiv în fiecare zi liberul arbitru, gândirea noastră, fantezia şi sentimentele pentru noi şi pentru lume.
Ce se va întâmpla când oamenii vor atinge un potențial de cunoaştere ridicat, vom încerca să arătăm prin intermediul exemplului următor: ,, cea de-a o suta maimuță”:
Pe o insulă japoneză oamenii de ştiință au făcut experimente cu un grup de maimuțe. Li s-au aruncat cartofi dulci în nisip şi i-au mâncat, dar au observat efectul secundar neplăcut al nisipului între dinți. Una dintre maimuțe a fost ceva mai isteață decât celelalte şi s-a dus cu cartoful la un pârâu din apropiere şi l-a spălat. Curioase cum sunt, celelalte au privit-o pentru a înțelege ce mai avea de gând. Observând că gustul cartofului este evident mai plăcut fără nisip au făcut acelaşi lucru. Când cercetătorii au aruncat maimuțelor alți cartofi în nisip, acestea s-au dus direct la pârâu şi i-au spălat. Aşa au facut toate 99, iar a o suta, un Nikola Tesla printre maimuțe, nu s-a mai dus cu cartoful său la pârâu ci la mare pentru a-l spăla în apă sărată. A fost clar pentru această maimuță că este şi mai gustos un cartof cu sare. Însă acum s-a întâmplat ceva interesant, pentru că nu numai toate maimuțele de pe insulă au făcut acelaşi lucru, ci chiar cele aflate pe o altă insulă aflată la 90 km depărtare. După ce le-au fost aruncați cartofi în nisip au mers şi ele direct la mare şi i-au spălat. Chiar şi pe continent s-a întâmplat acelaşi lucru.
Prin cele o sută de maimuțe s-a strâns suficient potențial de energie pentru ca acest gând să ajungă şi la celelalte maimuțe din insulele învecinate. Rupert Sheldrake vorbeşte, în cazul acestor transmiteri, de  ,,câmpuri morfogenetice”.
Acelaşi principiu îl cunoaştem şi în cazul invențiilor. Ştim între timp din expierență că, dacă cineva inventează ceva nou, aceeaşi invenție se realizează simultan în alte locuri de pe Pământ, total independent de primul inventator. Acesta a cercetat probabil timp de decenii pentru a ajunge la un anumit rezultat. O dată ce scopul a fost atins acest proces energetic de gândire s-a încheiat, iar această gândire specială a fost acumulată energetic. Pentru toți ceilalți cercetători care lucrează la un proiect asemănător este mai uşor acum să-şi atingă scopul deoarece a fost realizat deja de primul inventator, a o suta maimuță printre ceilalți.
Revenind la subiectul nostru, când un număr suficient din lume ating un anumit grad de gândire şi sentimente sau de înaltă conştiință, pentru restul omenirii este mai simplu, deoarece a fost realizat deja de pionieri un potențial care se transmite automat şi celorlalți – prin legea rezonanței.
Cei mai mulți vin cu comentariul: ,, ce pot face eu ca individ?”. Am ales exemplul de mai sus pentru a vă lămuri că poate tocmai dumneavoastră sunteți .,a o suta maimuță” într-un anumit proces ( un gând poate, un sentiment sau o invenție), ceea ce înseamnă că deja 99 au lucrat înaintea dumneavoastră la o problemă, dar nu au reuşit să o ducă la bun sfârşit. Şi poate mai este nevoie doar de efortul unei singure persoane, poate chiar al dvs, pentru a atinge potențialul necesar care să se transmită şi celorlalți. La prima vedere poate pare ceva lipsit de importanță, dar poate reuşiți sa terminați cu gelozia sau să vă eliberați de o patimă, poate chiar să inventați ceva, cine ştie?
Este ca un pahar cu apă umplut până la limita maximă. Lipseşte doar o picătură pentru ca suprafața apei deja tensionată să se reverse. Este o picătură de apă absolut obişnuită, arată la fel ca şi celelalte, dar tocmai ea este cea care creează surpusul din pahar.
După cum vedeți, nu trebuie să fiți neapărat cunoscut sau cineva ,, cu totul special” pentru a fi erou. A o suta maimuță nu s-a gândit să fie ea cea care să pună punctul pe i.
Maister Eckehardt a formulat aşa: ,, Dacă nu acum, când? Dacă nu tu, cine?”
Trăiți în iubire şi bucurie şi începeți să le răspândiți în familie, în cercul de prieteni şi la locul de muncă şi veți vedea ce se întâmplă. Trăiți conştient! Iubire şi gândire, vorbire, acțiune conştientă!
Pentru a sintetiza, iată un citat tot din Maister Eckehardt:
,, Cel mai important moment din viața mea este cel actual!
Cel mai important om este cel care stă acum în fața mea.
Iar cea mai importantă faptă este întotdeauna iubirea!”
Nu din întâmplare sunteți în această viață, ci dintr-un anumit motiv. Ați fost perfect înzestrat cu toate însuşirile, talentele şi caracterele dvs. pentru a îndeplini cât mai bine această misiune (această viață) ca parte a evoluției dvs. Găsiți timp şi simțiti-vă în interiorul dvs.
Ce sunt talentele şi capacitățile dvs? Ce s-a întâmplat atunci cu ceea ce ați vrut să faceți de fapt, dar din diferite motive, pe care rațiunea vi le povestea, nu ați mai făcut niciodată? Faceți-o! Nu aveți nimic de pierdut! Nu puteți decât să câştigați. Averea materială a fost şi va fi întotdeauna o iluzie. Va trebui să lăsați totul în urmă. Începeți să faceți lucruri de care într-adevăr depindeți: sentimentele, gândurile, ființa dvs. Faceți ceea ce puteți mai bine şi mai bucuros, apoi ajutați-vă pe dvs. înşivă, planeta noastră şi mai ales întreaga creație. Începeți să deveniți dvs. înşivă şi nu trăiți după cerințele altora.
Sunteți parte a creației şi astfel sunteți creația; niciodată nu ați fost separat de ea. Creați fiecare zi. Sunteți făuritorii propriului destin. Fiți conştient de acest lucru şi începeți să-l folosiți pentru dvs. Se spune clar ,, ajută-te pe tine însuți şi te va ajuta Dumnezeu.”
Ramtha spune foarte frumos:
,,VREȚI SĂ VEDEȚI CUM ARATĂ DUMNEZEU? MERGEȚI ŞI PRIVIȚI ÎNTR-O OGLINDĂ – ÎL VEDEȚI PE DUMNEZEU ÎN FAȚĂ!”
Viața pământească este o minunată aventură şi toți ne puteam vrea propriul paradis dacă vrem. Dvs. înşivă decideți cât de mult permiteți personal.
Vreți iubire, bucurie, fericire, trăiți în acest fel şi se vor răsfrânge neschimbate asupra dvs.!

CARE ESTE SENSUL VIEȚII?

Dar orice lucru îşi are începutul, care de fapt a luat ființă odată cu însăşi naşterea lumii!
Când spuneți ,, este frumos astăzi” sau ,, suntem în luna aprilie”, aceste scurte propoziții, în aparență atât de banale, ascund totuşi în profunzimea lor misterul cosmosului şi al timpului.
,, Ghinda este fructul stejarului”… încă o evidență, un fapt adevărat într-un miliard de cazuri dintr-un miliard, dar care trimit la un număr infinit de speculații asupra universului, a evoluției, liberului-arbitru sau asupra forțelor invizibile care există.
Bineînțeles, în viața curentă ar fi nesănătos să reluăm pledoaria lui Petit-Jean care asocia snopul de fân cu soarele, luna şi întreg cosmosul, dar, într-un plan superior, pare imposibil să cunoşti o parte din întreg dacă nu cunoşti întregul.
Există interdependență între absolut toate lucrurile; nimic nu începe într-un anume moment; totul începe în infinitul trecut, adică nu începe niciodată.
Ştiința fantastică încă aparține universului neexplorat, dar într-o zi, probabil, va intra sub incidența ştiinței clasice. În orice caz, studiul ei ascute spiritul de cercetare şi de contestare şi îl pregăteşte pentru descoperirile amețitoare prefigurate de ipotezele astrofizicienilor şi biochimiştilor.
Ceea ce ni se pare fantastic nu este, în majoritatea cazurilor, decât ignorarea iraționalului.
La Java, un olandez îi spunea unui băştinaş că la el acasă, într-o anume perioadă a anului, apa este atât de rece şi de tare încât poți să mergi pe ea.
Acesta a izbucnit în râs, fiind convins că tocmai auzise o glumă, într-atât depăşea faptul respectiv concepția sa despre posibil!
Este foarte posibil ca înainte de potopul universal, pe Terra să fi existat civilizații înfloritoare şi ca acestea să fi posedat cunoştințe ştiintifice analoge cu ale noastre, sau diferite, pe care să le fi transmis mai departe.
Studierea anumitor evenimente, invenții şi descoperiri neobişnuite, tradiții şi în special a învățăturilor de ordin ştiințific predate în şcolile inițiatice, nu ne permit să ne îndoim că într-un trecut necunoscut tot ceea ce noi cunoaştem fusese deja experimentat de către strămoşii noştri.
Odinioară, preoții lui Esculap ( în greceşte Asclepios) formau o corporație ce deținea o parte din învățăturile zeilor Ases.
Despre Esculap se credea că fusese inițiat de Hermes Trismegistul, zeul Thot al egiptenilor.
Într-una din cărțile atribuite lui Hermes, intitulată  ,,Discurs universal al lui Hermes către Asclepios”, sunt dezvăluite gânduri care au o legătură adâncă cu tezele ştiințifice ale timpurilor noastre.
,, Neantul, spunea Hermes, nu poate deveni ceva; însăşi natura sa îi interzice să fie. Natura ființei, dimpotrivă, îi interzice acesteia să înceteze vreodată să fie, să ființeze.
… O, Asclepios, omul este deci o mare minune, un animal demn de a fi respectat şi venerat. Pentru că el îmbracă natura divină la fel ca un zeu.
… Toate lucrurile au două sexe ( + şi – )”
În cartea sa ,, Secretul lui Hippocrate”, înțeleptul Anaxagoras îi spune lui Hippocrate din Cos, moştenitorul lui Esculap:
,, Deoarece totul este infinit şi etern, chiar şi materia, pentru că în ea şi prin ea sunt create nenumărate lumi, coexistente şi succesive în spațiu şi timp.
Nu numai natura în asamblul său este infinită ci şi tot ceea ce o compune în număr şi dimensiuni.
Trebuie de asemenea să ştii, o, Hippocrate, că totul este în totul şi că separarea absolută nu este în nici un fel posibilă, fiindcă în tot este o parte din tot.
Nimic nu se naşte şi nimic nu dispare; este vorba doar de amestecuri şi separări între lucrurile care există sau, dacă vrei, pentru a înțelege mai bine silogismul meu, ceea ce produce aceste transformări aparente sunt deplasările diferitelor substanțe; cantitatea fiecărui element este incalculabilă şi ea va rămâne, egală cu sine însăşi.”
Nicetas din Siracuza, filozof grec, discipol al lui Pitagora, susținea că pământul se roteşte.
Cicero, în secolul întâi înainte de Hristos, alcătuise un tablou al universului în care Terra ocupa un loc cu totul nesemnificativ. El îşi asigura contemporanii că în cadrul Căii Lactee există stele necunoscute, de o mărime inimaginabilă (Visul lui Scipion).
Potrivit lui Lucrețiu, cosmosul este plin de lumi asemănătoare cu a noastră, în care viața se manifestă sub diferite forme.

Se pare că, mult înaintea astronomului Forbusch, initiații cunoşteau efectele acestui fenomen. .. chiar în vremea lui Imhotep, acum aproape cinci mii de ani. De aceea a construit piramida doar pentru a determina mastaba , (camera mortuară), să se comporte precum Terra în sistemul solar.
Razele cosmice (independente de vântul solar), care provin de la soare, Calea Lactee, sau din străfundurilre universului, intră greu în contact cu planeta noastră, şi numai prin modificarea considerabilă a naturii lor, ca urmare a traversării atmosferei. Globul nostru se comportă dar într-un grad mai redus, exact precum cavitățile piramidale.
Aceasta rezultă din analiza făcută de fizicieni asupra bombardamentelor cosmice al căror efect cel mai evident este de a accelera evoluția biologică a speciilor.
Soarele emite o materie numită vânt solar, în sistemul planetar, dar Terra constituie o cavitate magnetică supusă acestor fluctuații.
Radiația cosmică este sensibilă la acest ansamblu de fenomene şi intensitatea în sistemul nostru planetar este în proporție inversă cu intensitatea câmpului magnetic a fluxului materiei.
Este ceea ce numim ,, efectul Forbusch”, după numele descoperitorului său, astronomul american Scott Forbusch.
Raze cosmice (70% protoni, 2o% particule alfa, 10% fotoni gama, electroni, mezoni, etc,) provenind în majoritate din Calea Lactee bombardează planeta noastră după o traiectorie indusă de câmpurile magnetice interstelare care sunt foarte puțin cunoscute.
Particulele gama, numai ele, se propagă în linie dreaptă, cu viteza luminii.
Toate aceste particule electrizate sunt animate de o energie foarte puternică, de ordinul a 1000 de miliarde e electron-volți.
Terra, datorită câmpului său magnetic, este parțial la adăpost de acțiunea vânturilor solare, care înconjoară cavitatea magnetică terestră, în acelaşi mod în care anumite unde se plimbă pe fețele piramidelor fără a pătrunde în cavitatea centrală, adică în mastaba sau camera de mumificare.
Iată deci vehiculul nostru sideral, Terra, navigând în spațiu ca un fel de cavitate având un regim de-a dreptul excepțional, deoarece majoritatea particolelor cosmice, agenți transformatori, nu o ating în plan biologic.
Această particularitate are o importanță atât de mare încât putem spune că dirijează evoluția planetei, a speciilor şi civilizației sale.
Se ştie că într-adevăr anumite raze cosmice, în special razele game, produc mutații accelerate.
Într-un laborator, fetuşi supuşi acestor radiații devin, în câteva zile, monştri sau specii stranii, diferite de planul inițial.
Celelalte regnuri de pe pământ suportă şi ele mutații, dar în mod natural, şi într-un ritm mult mai lent mergând de la mii până la milioane de ani.
Din fericire, imensa majoritate a particulelor cosmice nu atinge viteza de 200000 km/secundă care le-ar permite să străpungă câmpul magnetic terestru şi centurle lui Van Allen.
Astfel, creşterea noastră este întârziată, evoluția noastră frânată, dar timpul nostru de viață, în compensație, pare sensibil sporit.
Dacă câmpul magnetic terestru ar fi fost mult mai redus, cum de altfel se întâmplă în cazul celorlalte corpuri cereşti, totul s-ar fi derulat altfel. Fără îndoială că atunci Terra, planetă la fel de moartă ca Marte sau Luna, nu ar mai avea umanitate şi ciclul nostru uman s-ar fi încheiat de mult.
Am fi devenit noi altceva mai bun, mai rău, am fi fost digerați de energia universală…? Este dificil de răspuns la această întrebare dar se poate crede ca evoluția noastră încetinită ne asigură actualmente o existență reală in calitate de ființe umane, şi această certitufine valorează, la urma-urmei, infinit mai mult decât incertitudinea infinită pe care ne-o dăruieşte asceza!
Nu suntem noi oare deja suficient de neliniştiți de accelerarea istoriei care, de fapt, capătă aspectul unei precipitări către un viitor fantastic, dar atât de înspăimântător?
De altfel, privilegiul aproape incredibil de care ne bucurăm pe planeta Terra în sistemul solar, lasă să se creadă că şi omul trebuie să aibă un destin deosebit.
*

Consultarea zilnică a gândurilor şi interiorului nostru.
La ceea ce ne referim acum, nu e neaparat rugăciunea clasică din biserica creştină, ci prin ,, consultație” ne referim la comunicarea cu creația. Asta poate fi o meditație sau o plimbare prin pădure când vorbeşti cu natura , şi desigur şi o slujbă la biserică. Forma comunicării rămâne la alegerea noastră, ca şi limba şi formula de adresare. Însă convorbirea (religios) cu creația, s-o numim aici ,, rugăciune”, este extraordinar de importantă. Ea ne ajută să trăim mai conştienți, mai umili, mai respectuoşi, dar şi mai limitați şi mai calmi. Comunicarea, permanentă dacă se poate, cu spiritul nostru în gândurile noastre ne poate ajuta enorm în sarcina noastră ,, de aici de jos”. Ne ajută să trăim mai conştient. Însă pe de altă parte depinde de noi să ne deschidem prin rugăciune sau prin ,, întoarcerea în interior” pentru răspunsurile spiritului nostru. Creația vorbeşte în permanență cu noi, însă noi ne lăsăm în permanență distraşi prin fascinația lumii exterioare.
Şi ce am putea afla prin comunicarea cu interiorul nostru?
De exemplu că motivul problemelor pe care le avem nu se află în exterior, ci în interiorul nostru. Şi de aceea lumii noastre exterioare nu-i mai rămâne decât să ne reflecte nouă aceasta.
Important este în orice caz faptul că prin profeții ni se reaminteşte că nu va mai merge mai departe ca până acum cu progresul, luxul, averea şi ocupațiile cu normă întreagă. Vom învăța din nou să trăim mai simplu, mai îndestulător, mai respectuos şi fără nevoi. Respectuos înseamnă acum să fim conştienți că noi, oamenii, existăm doar, adică trăim, respirăm, gândim, râdem, creăm şi realizăm, deoarece corpul şi sufletul nostru sunt însuflețite printr-un spirit, care nu provine din această lume. Aceste spirite ne însuflețesc permanent, dar mai ales de bunăvoie şi ne fac posibilă prin dragostea lipsită de egoism, existența noastră. Spirit însuflețeşte tot ceea ce există. Tot ce există este o formă individuală a creației. Şi noi înşine. Cine şi unde este acest spirit? Spiritul se află pretutindeni, şi în noi. Noi suntem formați din el şi noi înşine suntem spiritul. Iisus a spus odată : ,, Tatăl este mai aproape de tine decât cămaşa ta, decât respirația ta.” Unde ar mai putea fi ascuns dacă nu în propriul nostru eu, în întreaga noastră existență? Asta descrie şi cuvântul ,, păcat” ( în germană, sűnde). Vine din germana veche ,, sinte”= despărțire. Păcatul este separarea de creație, adică să nu te vezi o parte a creației. Iisus a spus că cerul şi iadul se află ÎN noi. Şi într-un alt loc: ,, Toți pot face ceea ce am făcut eu, căci voi şi cu Tatăl sunteți unul. Împeriul ceresc este în voi.”

De milenii oamenii au fost instruiți că această creație se află în afara noastră. Cei mai mulți au crezut asta şi au acceptat-o ca pe un adevăr. Însă creația, izvorul întregii vieți, nu a fost niciodată în afara noastră – noi suntem creația.
Creația care suntem noi s-a decis la un moment dat să se împartă în nenumărate părticele, dându-şi astfel posibilitatea să se cunoască pe sine din nou. Fiecare dintre noi este o asemenea părticică, însă noi am uitat asta şi ne mirăm acum ce facem aici ,, jos”. Trupurile în care locuim aici sunt mijloace de transport perfecte, vehicule alese de noi care ne permit să trăim şi să ne jucăm pe treapta materiei. Însă între timp ne-am adâncit în iluzia că aceste trupuri suntem Noi înşine. Noi avem originea noastră, moştenirea noastră pe care am primit-o cu foarte mult timp înainte, şi uităm de noi înşine. Am uitat şi negăm cu toată puterea că noi înşine am fi această creație şi din păcate am negat şi responsabilitatea noastră față de ea.
Noi ne-am înfăptuit toate astea singuri şi mai continuăm aşa. NOI SUNTEM ceea ce gândim. Şi mediul înconjurătot este o oglindă pentru noi înşine.
Omul a creat imagini cu Dumnezeu care îi servesc pentru autoritatea asupra fraților săi. Religiile au fost create pentru a ține oamenii şi popoarele sub control. Dacă îi iei divinitatea unui om, perfecțiunea lui, şi îi explici că el există separat de creație, atunci poți să-l controlezi uşor. Creația este totul – fiecare fir de nisip, fiecare stea din univers, fiecare fluture, fiecare om. Totul şi fiecare este creația. Însă sigur că cei mai mulți nu sunt convinşi de asta. Şi exact în asta constă aventura vieții – să devii din nou conştient de originea şi adevărata existență a ta, de divinitatea ta.
Nu avem nevoie să întrebăm nici un alt om sau nici o altă creație ce avem de făcut. E ca şi când o picătură de apă ar întreba o altă picătură de apă. Să ne imaginăm că această creație este un ocean şi dă unor picături de apă, în număr de 500 de miliarde, posibilitatea să se despartă de bună-voie de el, pentru a aduna diferite experiențe. Picăturile de apă sunt înzestrate de creație, de la naştere, cu aceleaşi talente, deoarece ele toate, ca şi creația însăşi – oceanul – sunt formate din aceleaşi elemente de bază ( molecule, atomi, compoziție fizică şi chimică). Aceasta ar fi bocceluța pe care o ia cu ea la drum. Talentele pot fi descrise ca nişte instrumente. O picătură devine abur, următoarea gheață, alta apă distilată, una apă Grander, alta vin, una bere, alta apă de Rin…
Însă într-o zi picăturile de apă uită că toate au venit din ocean şi că au aceleaşi elemente componente ca şi oceanul şi încep să se îndoiască de ele înseşi. Ele încep să se confrunte reciproc; picătura de bere înființează o ligă a berii şi luptă împotriva republicanilor, picături de vin. Picăturile de vin cred că ele sunt de rasă pură, elita şi astfel rasa aleasă. Acelaşi lucru susțin şi picăturile de bere despre ele. Mai apoi mai există şi ,, picăturile-mutanți”, un amestec între bere şi vin, care sunt evitate de celelalte două feluri de picături, deşi sunt formate fin exact aceleaşi particule. Picăturile de bere adoră aspectul hidrogen al oceanului, iar picăturile de vin, aspectul oxigen. Apoi există verzii care cred ca ar trebui să adore sarea. Iar oceanul îşi spune: ,,Voi proştilor de ce adorați ceva din ceea ce sunteți compuşi voi înşivă dintotdeauna? Dacă nu v-ați compune din asta, atunci nici n-ați exista. Ați uitat totul?”

Însă picăturile de apă se văd separat de creatorul lor, oceanul şi cred că trebuie să îl adore pe acesta şi să-i ceară ajutorul. Oceanul se gândeşte din nou: ,, Ce vreți voi de fapt? Nici nu pot să vă dau mai mult decât aveți deja. Nici eu nu am altă compoziție decât aveți voi, ci aceleaşi particule formative; aşadar depinde de voi. Dacă voi nu faceți nimic, nici eu nu vă pot ajuta. Pot doar să vă spun că sunteți exact ca mine, că, aveți totul, dar trebuie să deveniți constienți de asta. La origine voi sunteți toți egali, absolut egali, şi voi toți veniți de la mine şi eu v-am dat această libertate, pentru a trăi în mod conştient această libertate. În mod conştient şi nu ca să vă simțiți mai târziu îngrădiți. Asta e problema voastră. Dacă priviți natura şi o să înțelegeți, din nou, din ce sunteți formați şi că vă puteți ridica frecvența ( la abur), atunci veți putea deveni iarăşi foarte uşori şi să vă întoarceți pe un nor la mine. Dar nu vă pot ajuta la asta. Trebuie să vă descurcați singuri. Şi există mii de căi diferite cum vă puteți mişca sub formă de picături sau accelera moleculele voastre, ceea ce vă înalță frecvența şi vă dă libertatea. Însă ştiința pentru asta provine din conştiință, constiința despre cine sunteți şi de ce sunteți acolo unde sunteți şi că de fapt nu există nicio problemă. Nu trebuie să vă întoarceți. De ce să faceți asta? Voi ați plecat în lume pentru a trăi o aventură. Şi acum treceți pritr-o aventură şi vi se face frică, vrând acasă. Poate că vă voi trimite odată o picătură a lui Cristos, una care e conştientă de originea şi de particulele sale, care vă mai aminteşte de voi şi va arata cum ar putea sa fie.”
Creația ne-a dat libertatea şi astfel şi posibilitatea să creați singuri şi ne-a dat tuturor aceleaşi instrumente pe care le are şi ea, dar în format mic. Cum e întregul, este şi partea! Noi am primit aceeaşi dragoste, aceeaşi umilință, aceeaşi linişte, forță, încredere ş.s.m.d. şi vom începe în sfârşit să le şi folosim. Noi suntem oglinda lui Dumnezeu. E însă absolut de prisos să întrebi pe cineva despre ceva ce ai avut întotdeauna şi ce ai fost. Ca şi când o picătură de apă ar ruga pe alta să-i dea o moleculă de hidrogen. Iar celălalt care e deja conştient că este format din molecule de hidrogen, îi va spune celuilalt: ,, dar o ai deja, tu eşti asta, căci altfel nu ai putea exista.” Acelaşi lucru se întâmplă şi cu oamenii. Marii învățători ai lumii, inclusiv Iisus, ne-au învățat de nenumărate ori că suntem absolut identici cu ei. Că ei nu sunt cu nimic mai buni decât noi şi că de aceea putem face exact aceleaşi lucruri ca şi ei. Iisus, care s-a numit tot timpul ,, pui de om”, învăța că cerul şi iadul sunt în noi şi că noi îl găsim pe Dumnezeu în noi şi nu în vreun loc al cosmosului! El ne-a învățat că noi existăm acum, că am existat până acum şi că n-am putea exista deloc, dacă n-am fi fost asta dintotdeauna.

Asta se deduce şi din povestea celor trei îngeri, cărora Dumnezeu le-a dat sarcina să ascundă  ,, adevărul”. Îngerii s-au dus şi s-au intors după un anumit timp. Primul înger povesteşte cu mândrie: ,, Eu am găsit cel mai bun loc, cel mai înalt munte de pe pământ, unde o să-l ascundem.” Dumnezeu spune: ,, În ordine, să auzim şi ce a găsit al doilea înger.”. Acesta povesteşte: ,, Oh, locul meu este mult mau bun, nimeni nu va ajunge la el. Este locul cel mai adânc din ocean, unde putem ascunde adevărul”. ,, Nici asta nu sună rău”, spune Dumnezeu, ,, însă nu sunt complet mulțumit de rezultatele voastre. Să auzim ce a găsit al treilea”. Şi acesta spune: ,, Am găsit locul, iubite Dumnezeu, unde să putem ascunde adevărul, fără ca omul să-l găsească vreodată – în el însuşi!”
Un alt exemplu frumos cu apa este povestea oceanului care vrea să afle ce este un munte. Deci îi dă unei picături de apă sau mai multora posibilitatea să se despartă de el (s-au anunțat voluntar) şi acestea pornesc spre munte sub formă de abur. Apoi se lasă coborâte ca picături de ploaie şi încep pe vârful munteluik călătoria de cercetare. Astfel întâi au înghețat pentru a se topi odată mai târziu. Însă fiecare o ia prin altă parte. Astfel ele gonesc în josul muntelui prin cascade şi prin râu, unul mai ocoleşte şi printr-un pârâu, iar altul printr-un loc monoton. Mai târziu s-au reîntâlnit în râul văii învecinate, au înaintat prin vârtejuri, până când s-au vărsat din nou în ocean. Şi toate îi povestesc acum o istorisire despre munte. Însă este acelaşi munte. Nicio cale nu a fost mai bună sau mai rea, ci doar diferită.
Şi la fel se întâmplă şi cu noi, oamenii. Toți mergem pe căi diferite de evoluție, însă toți avem aceeaşi origine şi acelaşi țel şi putem povesti după aceea povestiri minunate despre cum am trecut noi toți cele mai diferite expierențe. Însă care au fost acum mai bune.
O mare parte din oameni se bazează pe vocea minții lor, care foloseşte, după cum s-a dovedit, 10% din creierul nostru, în loc să asculte vocea inimii lor. Este important să nu-ți fie frică de ce fac ceilalți cu tine sau cum ar putea să te influenteze ceilalți, ci indiferent unde te afli să fii prin propriile tale fapte atât de convingător şi autentic încât să devii astfel un exemplu pentru alții. Să nu laşi să te influențeze lucrurile distructive, ci transformă-le! Ieşi din rolul de victimă şi intră în cel al maestrului.
Despre asta, ,, regula de aur”: ,, Ceea ce nu vrei să ți se facă ție nu face nici altuia.:
Vreți să fiți mințiți, furați sau jigniți? Nu? Deci nu faceți asta nici celorlalți. Şi câte minciuni uşoare ne ies pe gură zilnic. Fiți sinceri cu adevărat.
Şi invers. Vă bucurați dacă cineva vă dă un cadou sau vine şi vă îmbrățişează? Da? Deci faceți-o şi dumneavoastră cu altcineva şi veți vedea cum vi se va schimba treptat viața. Şi dacă la început vă lipseşte curajul să mergeți la cineva şi să-l îmbrățişați sau să-i spuneți ceva frumos, atunci inchipuiți-vă pur şi simplu scena. Visați o dată cu ochii deschişi cum puteți să le faceți altor oameni o bucurie. Şi veți constata cum doar prin gândurile voastre vi se va schimba viața în bine.
Pretutindeni şi absolut întotdeauna puteți trăi indiferent dacă sunteți musulmsn, creştin, martorul lui Iehova sau ateist. Dragostea dezinteresată nu are dimensiuni şi nu este legată de nici o organizație, biserică sau rasă. Ea poate fi intrebuințată de oricine din lume şi nu costă nimic. De aceea, scopul cel mai înalt este să tratezi în mod corespunzător creația, care se oglindeşte in tot ceea ce înseamnă viață. Când vom fi capabili într-o zi să îl întâlnim pe următorul om pe stradă sau în altă parte, ca şi când ar fi fratele sau partenerul nostru, atunci vom fi capabili din nou să realizăm asemenea ,, minuni” cum le-a făcut Iisus.

*

 

Viața nu e o coincidență, cum vor să ne convingă cei mai mulți cercetători                       ,,pedagogi”, ci, aşa cum dovedeşte fizica, o ordine absolut perfectă. Construită pe legi foarte clare care sunt vizibile şi repetabile. Viața este un ,,cosmos” şi anume o ordine perfectă. Iar ordinea se bazează pe legi. Legile materiei, ale vieții psihice, sunt elucidate de fizică. Însă viața nu se desfăşoară numai în cadrul materiei, ci şi într-o a doua componentă, şi anume în lumea spirituală. Lumea spirituală are şi ea legile ei care sunt expuse prin metafizică.
Deci noi avem lumea fizică şi metafizică, lumea de aici şi cea de dincolo. Aşa cum corpul este însuflețit prin spirit, tot aşa animslele, plantele şi mineralele sunt însuflețite prin spirit. Aşa şi planeta noastră are spirit şi ca orice om şi o memorie.

Ambele, şi lumea fizică şi cea spirituală, sunt unite şi conservate prin aceleaşi legi. Este aceeaşi ordine, ca în interior şi în exterior, ca în mare aşa şi în mic.
Cele mai importante legi care formează această ordine şi pe care se bazează şi toste celelalte legi sunt legea cauzalității şi legea rezonanței, respectiv a vibrației. Celelalte legi, cum ar fi legea gravitației sau a căderii, derivă din legea cauzalității. Legea cauzalității este denumirea generală pentru  ,,cauză-efect „. Este cunoscută şi ca legea ,, ce cultivi, asta recoltezi”. Sau simbolizată de zicala: ,, ceea ce strigi printre stânci, asta auzi prin ecou”. Legea rezonanței se completează cu legea cauzalității, pentru că nu se întoarce la cei afectați decât ceea ce a avut rezonanță, respectiv ceea ce vibrează în acelaşi mod. Asta înseamnă că el primeşte înapoi doar ceea ce a cultivat înainte.
Aşadar e de reținut: este lege că dacă semeni secară recoltezi secară şi nu grâu. Deci nu trebuie nici să te miri, nici nu este o coincidență, dacă după cultivarea unei semințe de secară răsare chiar secară. Aşa i se întâmplă fiecăruia care strigă între stânci cuvântul ,, rău „. Şi nu trebuie să se mire că nu aude prin ecou cuvântul ,, drag”. Asta ca exemplu pentru lumea fizică.
Atât în viața metafizică, cât şi în viața pământeană s-ar realiza legea în felul următor: dumneavoastră primiți înapoi de la viață ceea ce ați ,, strigat” anterior, respectiv comportamentul pe care l-ați avut până atunci.
Exprimându-ne figurat: Dacă o persoană este agresivă, atunci acesta este efectul pe care l-a cauzat. Atunci, conform legii cultivării şi a recoltei, ea primeşte înapoi ceea ce a cultivat, şi anume agresiune. Nu este nicio coincidență, ci e logic, legal şi drept.

Pentru a explica totul mai pe larg vrem să mai dăm în acest pasaj un exemplu din domeniul computerului, prin care ordinea şi perfectiunea vieții, în mic sau mare, pot fi prezentate foarte frumos.
Ordinea reprezintă ordinea perfectă. Orice notează respectva persoană prin tastatură pe calculator, e vizibil şi pe monitor şi după comanda de tipărire va fi scos şi pe imprimantă. Indiferent ce notezi pe această tastatură, va apărea fără împotrivire şi pe monitor, respectiv va deveni  ,,realitate”, prin hârtiile scoase la imprimantă.
Şi dacă ați făcut înainte o greşeală în mod inconştient, atunci o veți găsi imediat acolo. Nu din coincidență, ci conform normelor. Dacă scrieți cuvântul  ,,dragoste „, atunci computerul va imprima chiar acest cuvânt.
Însă computerul în sine este neutru. Îi este indiferent dacă scrieți cuvântul                    ,,dragoste” sau ,, ură „, el doar imprimă aşa cum trebuie. Şi nu trebuie să confruntați computerul, respectiv să-l faceți responsabil dacă mai târziu veți găsi numeroase greşeli de ortografie în textul pe care l-ați scris chiar dumneavoastră.
Transpus asupra vieții, asta ar însemna că9 tot ceea ce cultivăm prin gândurile, sentimentele, cuvintele şi faptele noastre, asta şi recoltăm. Şi apoi nu trebuie să învinovățim viața că e rea şi nedreaptă cu noi. Viața e neutră. Este ordinea prin care noi învățăm, adică suntem atenționați asupra rezultatelor noastre, prin faptul că viața ne oglindeşte ceea ce am realizat prin cauzele noastre.
Dacă un om e bolnav, atunci boala nu a apărut din întâmplare, ci în mod logic, pentru că respectiva persoană a creat premisele corespunzătoare.
Aşa este şi cu banii, sănătatea, succesul şi insuccesul, cu toate componentele pe care le oferă viața. Nu sunt din întâmplare, ci datorită rezonanței, după lege.

Şi aşa cum un computer are o tastatură fixă şi o memorie, la fel are şi fiecare om şi fiecare altă ființă.

Fii atent la gândurile tale, căci ele devin cuvinte,
fii atent la cuvintele tale, căci ele devin fapte,
fii atent la faptele tale, căci ele devin obişnuințe,
fii atent la obişnuințele tale, căci ele devin caracterul tău,
fii atent la caracterul tău, căci el îți devine soartă.
Talmud

Tot ceea ce cauzează un om şi în ce mod, de-a lungul duratei vieții sale, respectiv ce gândeşte, ce simte si ce face este înregistrat automat în câmpul său magnetic şi tipărit – adică: el este confruntat cu cauzalitatea sa.
Asta nu e nici ,, bine”, nici ,, rău”, e pur şi simplu aşa şi este în ordine. Viața este absolut neutră şi nu judecă ceea ce cultivă oamenii. Pur şi simplu îi dă omului posibilitatea să privească ca într-o oglindă ceea ce a cultivat el. Aşa-zisul ,, liber-arbitru” este un privilegiu, de care însă cei mai mulți oameni se sperie. Le e frică să fie liberi, să poată decide ei înşişi, da, să li se permită să poarte răspunderea, să poată crea şi realiza ceva singuri, să fie un mic ,, zeu”. Oamenii care n-au priceput toate astea, deşi Iisus si Budha le exprimaseră deja atât de simplu şi de clar, mai au un drum lung de parcurs. Şi aici e valabilă legea rezonanței, dar cine vrea să scape de propria responsabilitate, va fi ,, strivit” de viață.
Şi aşa cum oamenii au câmpurile lor magnetice, aşa îl are şi Pământul pe al lui. Câmpul magnetic al Pământuluu, care este numit în partea asiatică a lumii ,, cronica Akasha” a înregistrat toate gândurile, toate sentimentele şi toate acțiunile ființelor care îşi petrec viața pe Pământ, sau şi-au petrecut-o de-a lungul ultimelor milenii. Această cronică Akasha ar putea fi comparată cu tastatura unui computer. Poate vă veți fi întrebat la penultima propoziție de ce doar ultimele milenii, şi nu ultimele milioane de ani? Acest lucru este corect aşa, deoarece câmpul magnetic al Pământului se prăbuseşte după anumite cicluri temporale. În acelaşi timp se ajunge apoi la deplasarea polilor, prin care sunt provocate din nou catastrofe ( deriva continentelor, furtuni electromagnetice, inundații…). Şi la o asemenea prăbuşire a câmpului magnetic se petrece acelaşi lucru ca atunci când iese din funcțiune computerul – totul este şters din memorie.

 

Aşadar, Pământul a înregistrat tot ceea ce dragii, micuții şi atât de cuminții omuleți au semănat de-a lungul mileniilor prin dragele lor gânduri, sentimente şi acțiuni. Şi totul este înregistrat într-un mod aproape penibil. Fiecare gând în parte!
Întrebare pentru dumneavoastră: V-ați putea imagina cum ar arăta toate gândurile adunate de la întreaga populație? Cum ar arăta colectivul nostru pământean? Ei, bine, arată aşa cum este suprafața Pământului în această clipă, după ceea ce s-a întâmplat şi în ultimele secole. Războaie, războaie şi iarăşi războaie. Căci după legea afinității, ceea ce se petrece în interiorul oamenilor, regăsim în întregime şi în exterior. Altfel spus: ceea ce gândesc oamenii se va petrece şi pe Pământ. Căci ceea ce avea statut de idee în mintea lor, a fost pus în practică mai târziu. Prin urmare ce au oamenii în interiorul lor? – Război.
Starea de pe Pământ este un produs al gândurilot oamenilor, care au existat mai întâi în mintea lor, apoi s-au transformat în cuvinte, au răsărit ca nişte acțiuni, s-au dezvoltat ca tabieturi, până ce au devenit, în cele din urmă, caracterul nostru colectiv, iar acum SOARTA noastră!!!!

Ca în interior, aşa şi în exterior. Aşa cum arată în mintea oamenilor, tot la fel, ca o consecință logică, este făurită şi lumea din afară.
Ceea ce ne-au descris clarvăzătorii în viziunile lor, cu care suntem noi confruntați, acum, este soartă, coincidență, judecata lui Dumnezeu sau a Satanei? Sau ce este asta?
NU ESTE NIMIC ALTCEVA DECÂT CONFRUNTAREA NOASTRĂ, A TUTUROR, CU ,, CREAȚIILE” NOASTRE ATÂT DE MINUNATE.
Nimeni altcineva nu a cauzat starea actuală de pe Pământ, decât noi înşine. Şi în acest caz nu avem nevoie nici de Dumnezeu să ne ajute şi nici de extratereştri, ci avem nevoie doar de noi înşine.

Ştiind asta, se poate explica acum ce erau viziunile ,, clarvăzătorilor”. Nu erau în nici un caz ,, viitor obligatoriu”.
Vizionarii nu au văzut ,, viitorul”, ci toți au receptat în clipa în care au avut viziunea respectivă o imagine instantanee a cronicii Akasha, o privire asupra memoriei Pământului şi a lucrurilor cauzate până atunci de către omenire. Şi ca urmare, ceea ce au cauzat pământenii se va întoarce din nou asupra lor, dacă…

DACĂ NOI TOȚI NU REALIZĂM PREMISE CONSTRUCTIVE, FĂURINDU-NE ASTFEL O NOUĂ SOARTĂ.

Aceste viziuni nu ni s-au arătat pentru a ne spune: ,, Ia uitați-vă aici, aşa veți muri cu toții, ha, ha, ha! Nu, viața nu este sadică. Ca şi un computer, ea este absolut neutră. Însă în lumea spirituală, care se supune şi ea marii ordini, există ființe care colaborează cu noi, indiferent dacă noi suntem constienți sau nu de asta, care ne iubesc şi tocmai din acest motiv, adică din dragoste, ne arată prin diverse persoane medium sau prin intermediari, felul în care arată momentan situația noastră. Şi asta pentru că noi, pe baza noilor cunoştințe dobândite prin ei să putem crea cauze noi, pentru a putea să ne schimbăm propria noastră soartă şi în general soarta Pământului. Viitorul nu este săpat în piatră, el se schimbă prin comportamentul oamenilor.
Asta ne arată caracterul dual al profeției: Ea este avertisment şi previziune în acelaşi timp. Dacă are succes ca avertisment şi dacă produce o reîntoarcere a oamenilor de pe drumul lor, atunci nu mai e necesar să mai aibă succes ca previziune. Dacă omul îşi recunoaşte prin previziune modul de a se comporta şi îşi schimbă din acel moment activitatea, atunci el a produs premise noi şi va suporta consecințe noi, iar previziunea şi-a îndeplinit scopul ca avertisment şi nu se va mai împlini.
Din această perspectivă viitorul e un mozaic permanent schimbător, transformându-se prin gândire, simțire şi prin activitatea oamenilor. Viitorul nu este o soartă arbitrară, plănuită de un Dumnezeu şi neschimbător, ci viitorul nostru este efectul cauzelor, pe care le–am produs acum.
De aceea, o viziune apocaliptică nu este numai un viitor care poate fi modificat, ci care trebuie modificat

Expresia folosită de mult timp, ,, sfârşitul lumii” sau ,, declinul lumii”, ,, sfârşitul” creştin biblic, ,, apocalipsa”, ,, Ragnarők”-ul nord este ( focul luminilor), în ,, Inelul Nibelungilor de Wagner fiind deja ,, asfințitul zeilor”, nu reprezintă nimic altceva decât prezicerile SFÂRŞITULUI pomenit mai sus al unei epoci lungi siderale de 25 860 de ani. Şi o dată cu aceasta intervine şi sfârşitul unui principiu de conducere greşit despre lume şi viață şi a unor raporturi distructive de dominație mondială – deci nu pur şi simplu nu numai sfârşitul omenirii sau al planetei noastre.
Yugas, aşa cum sunt denumite marile cicluri ale timpului cosmic în scripturile indiene, depind de rotirea Soarelui nostru în jurul Soarelui Central. Cu fiecare rotire completă a Soarelui nostru frecvența legii de vibrație devine mai puternică şi ea transmite mai departe planetei sale această energie superioară. Noi pe Pământ ne situăm la marginea unei spirale care urcă, iat această transmitere de energie a început deja.
Frecvența sau vibrația sistemului nostru planetar se va accelera, înălța, din punct de vedere fizic şi spiritual. Frecvența celor mai mici particule se va accelera, aşa şi viața în general. Asta ni se întâmplă în acest moment. Evenimentele vieții se petrec mai rapid şi aşa cum am observat deja, în ultimii ani se petrec mai multe decât în ultimele decenii sau secole. Însă asta nu e doar vorbărie spirituală. Ceasurilr atomice care, după ,,afirmațiile ştiințifice” merg o mie de ani foarte exact, până la ultima secundă, au trebuit deja potrivite de două ori doar in anul 1992 ( după Gregg Braden). Timpul se accelerează, timpul se schimbă.
În lumea exterioară totul se desfăşoară mai repede, iar în interiorul oamenilor se va schimba în mod corespunzător conştiința de sine. Vibrația mai rapidă înseamnă ca la tonurile acustice vibrația mai înaltă. În lumea exterioară se vor prăbuşi instituții care mai sunt încă legate de vechi moduri şi forme de gândire. Şi structurile economice existente, organizarea societății şi aşa mai departe. Viața înseamnă mişcare, viața e progres şi dezvoltare, vor dispare instituțiile care blochează cu existența lor evoluția omenirii. Acum se pune întrebarea, cine este mai puternic? Natura care îşi urmează cursul sau câteva grupări multinationale de pe această unică planetă în mijlocul imensului univers?
De acum totul se accelerează. Soarele se mişcă în direcția soarelui central, se poate spune simbolic că Dumnezeu a inspirat din nou.

Vrem să vă prezentăm pe scurt ce se va întâmpla peste nişte ani aici – adică ceea ce se numeşte ,, vânturarea plevei” sau ,, marea purificare”. Vă veți mira cât de simplu şi de logic este ceea ce vă voi prezenta. Şi astfel recunoşti adevărul.
Unii credincioşi susțin că Dumnezeu ,, sortează”. Martorii lui Iehova susțin că numai 144 000 sunt aleşi pentru a supraviețui acestui scenariu. Sau unii susținători ai lui Ashtar- Sheran cred că ei vor fi evacuați după o sortare efectuată de un commando Ashtar, o rasă de extratereştri bine intentionată ( noi ne îndoim că asta se va întâmpla aşa, căci şi noi am ,, chiulit” în timpul şcolii de la anumite lucrări, dar a trebuit să le reluăm apoi). Următorul examen vine cu siguranță!
Stimați cititori, toate astea nu există. Căci s-ar interveni în libera alegere a omului şi i s-ar lua responsabilitatea asupra lucrurilor făcute de el. Este mult, mult mai simplu.
Ceea ce se întâmplă cu sistemul nostru solar arată astfel:
Pentru că se mişcă înapoi către Soarele Central, totul se accelerează, influențând legile spirituale care mențin viața, inclusiv legea cauzalității, legea ,, cauză-efect”. Astfel tot ce se transmite în materie de gânduri, acțiuni, ecuații, se transmite mai repede creatorului. Comparat cu exemplul computerului, asta ar fi ca şi când ai schimba un model mai vechi cu unul mai nou. Dacă scrii ceva pe un computer mai vechi, mai lent, poate că ar dura 20 de secunde până când ceea ce a fost tastat să apară pe monitor şi să devină realitate. La un computer mai performant, acelaşi proces nu durează atât de mult. Aşadar omul de lângă computer se confruntă mai repede cu ceea ce introdusese pentru că noul calculator lucrează pur şi simplu mai repede. La fel se întâmplă cu legea cauzalității. Sistemul nostru solar devine ,, mai performant”, iar persoana care introduce un gând în viață sau l-a introdus, indiferent dacă e constructiv sau distructiv, va fi confruntat mai repede cu ,, creația sa”.
Asta înseamnă pe de altă parte că oamenii distructivi devin şi mai distructivi, iar cei constructivi şi mai constructivi şi tot aşa, după legea rezonanței, ei îşi înmulțesc numărul. Lucrurile asemănătoare se atrag. Aşa lucrurile bune se separă automat de pleavă, însă nu un ,, Dumnezeu” sau o ,, Satană” au intervenit, ci fiecare însuşi este propriul său cârmuitor sau călău. Dumnezeirea ar putea fi din nou comparată cu legea cauzalității, puterea care face în fond posibilă acțiunea pozitivului sau negativului, şi care o permite. Şi creația noastră a preferat acum, în mod simbolic, să apese msi tare pe accelerație în ce priveşte instalarea ordinii. Însă depinde de fiecare cum îşi foloseşte viața devenită mai rapidă. Cine trăieşte constructiv poate atrage mai repede în viața sa elementele constructive, şi invers. E simplu şi poate fi descifrat prin intermediul naturii.
Viața este o şcoală pentru colaboratorii lui Dumnezeu, iar sufletele care nu şi-au învățat lecția, în legătură cu viitorul ,, examen de maturitate”, vor fi reținute după faza de tranziție pentru a popula din nou un alt Yuga într-o altă perioadă din viitor, până îşi vor învăța lecția.
Cei mai mulți oameni ai Pământului sunt prinşi încă în luptă de supraviețuire după mai multe milenii de culturi dintre cele mai variate. Asta înseamnă constructia casei, aprovizionarea cu energie, hrana, înmulțirea, deci nevoile principale pentru a supraviețui pe Pământ. Dacă acestea au fost odată împlinite, atunci omul are timpul şi liniştea să mediteze de ce a venit de fapt pe lume şi cum poate începe acum, când e capabil să supraviețuiască, să înceapă să-şi îndeplinească sarcina, misiunea existenței sale. Însă cei mai multi oameni nu reuşesc niciodată în viață să treacă peste pragul supraviețuirii şi al muncii şi mor iarăşi, fără a fi trăit de fapt conştient.
Dar înainte de a se putea realiza trecerea către starea nouă, armonică, ne mai aşteaptă toate evenimentele drastice: haos international, greutățile națiunii, foamete, catastrofe naturale şi cauzate de oameni, anomalii geografice, cereşti şi cosmice şi se pare că multe altele. Sunt evenimente prezise de aproape toate religiile şi de multe culturi. E vorba de un proces de purificare a Pământului a cărui karmă a ajuns la scadență şi trebuie plătită înainte ca o nouă fază să fie eficientă. Numai apa cea mai curată poate deveni abur şi astfel se întâmplă şi cu noi oamenii care suntem prizionieri în acest ciclu evoluționist. Aceste şanse de supraviețuire depind de starea interioară şi de relativa ei purificare. Dacă un om doreşte să-şi cerceteze potențialul divin mai îndeaproape, atunci trebuie întâi să aibă loc o potrivire pe acea frecvență superioară, care este de natură spirituală.

Aşadar, care este sensul vieții?
Sperăm că majoritatea oamenilor sunt deja conştienți că sensul vieții se află cu greu doar în băutură, mâncare, somn, sex şi avere.
Este foarte important să ştim că la sfârşitul vieții va trebui să lăsăm în urmă toate aceste superficialități. Chiar corpul nostru. Am venit goi şi vom pleca goi. Chiar dacă am putea călători chiar într-o altă galaxie cu ajutorul tehnologiei, este relativ neimportant dacă privim astfel, pentru că nu ,, am putea ieşi din propria
piele” în sensul strict al cuvântului. Suntem în materie şi în noi înşine.
Un om destructiv nu va fi demn de iubit printr-o tehnologie progresistă, mai degrabă contrariul. Având în vedere situația contemporană de pe Pământ şi întâmplările prezise de diferite profeții pentru cumpăna care fără indoială va veni, ar fi chiar folositor dacă am putea părăsi pur şi simplu acest loc al ,, ororii care va veni” sau dacă am putea călători în viitor cu o maşină a timpului. Şi acest lucru este mai vechi decât îşi pot imagina unii. Dar nici călătoria în timp nu schimbă nimic în interiorul omului. Dacă cineva este o persoană destructivă şi în timpul care călătoreşte va fi la fel, pentru că are aceleaşi gânduri, simțuri şi motive ca şi înainte. De aceea este dependent de maşină. Dacă aceasta îi este luată, va fi la fel de slab ca înainte şi ori va căuta din nou o maşină în următoarea situație dificilă ori va fi gata să-şi învingă în sfârşit frica şi să se confrunte cu problema. Şi fiindcă toți am venit pe lume fără maşini şi vom pleca tot fără ele, rezultă că secretul desăvârşirii şi împlinirii omului poate fi atins şi fără maşini. Aceasta este calea autoeducației conştiente pe lângă care mai adăugăm cunoştințe, prin propria răspundere, independent de alte persoane sau mijloace auxiliare şi astfel evoluăm.
Experiențele şi cunoştințele sunt singurele pe care le luăm cu noi când părăsim corpul material. Când suntem inconsistenți nu mai are nicio importanță dacă am muncit mult sau puțin, dacă am avut o casă mare şi haine frumoase. Ceea ce contează este ceea ce am simțit şi din ce cauză am făcut ceea ce am făcut.
Foarte mulți oameni au recunoscut deja aceste lucruri, se văd totuşi îndepărtați de viață, fără ajutor, pentru că nu sunt conştienți de legile lor şi de aceea nu recunosc conexiunile.
Aşa este când un extraterestru circulă cu automobilul pentru prima oară într-o metropolă pământească şi la următorul stop roşu, se ciocneşte cu un alt vehicul. Acest lucru se întâmplă şi la un alt stop roşu, deoarece pentru el acesta nu este decât un joc de lumini lipsit de semnificație între toate celelalte reclame.
Dacă îi spun care este scopul semaforului şi că trebuie să oprească, pentru că aceasta este o lege a traficului pe străzi, nu va mai cauza nici un accident din cauza stopului, deoare de acum înțelege semnalele luminoase. Nu putea să facă acest lucru înainte deoarece nu-l ştia.
Este acelaşi lucru când un om neinstruit se analizează pe sine şi boala sa. ,, Mă doare capul”, iau ,, pastilă şi-mi trece”. Acesta este tocmai exemplul cu conducătorul auto şi semnalizatorul pentru combustibil. Stinge becul roşu care indică terminarea rezervei. Bolnavul nu se vede pe sine în relație cu boala, el înlătură doar semnalul pe care i-l dă corpul, înghițind o tabletă. Ca şi extraterestrul cu semaforul, nici bolnavul nu vede la început vreo legătură între el şi durerea da cap, până nu este atenționat asupra ,, legilor vieții”.
Care legi?
1. LEGEA CAUZALITĂȚII
De această lege trebuie să fi auzit măcar o dată, pentru că apare în toate scrierile spirituale ale tuturor religiilor de pe Pământ. Este legea ,, cauză-efect” sau ,, ce semeni, aia culegi” ori pentru materialişti şi ateişti ,, cum strigi in pădure, aşa ți se răspunde.
Este esențial să ştim că şi subconştiința noastră şi cosmosul sunt absolut ,, relative”. (Fără bun sau rău, pozitiv sau negativ, frumos sau urât, prețios sau neînsemnat…) Aceste caractetirizări sunt valabile doar pentru dvs. înşivă.
De exemplu, agricultorii sunt considerați ca o pătură inferioară a vieții sociale. Puțini o spun, dar mulți o gândesc. Dar gândiți-vă de unde ar veni mâncarea noastră, dacă nu ar fi agricultori şi fiecare ar sta doar intr-un birou în oraş. Sau eventual un şofer Ferrari, care priveşte de sus banda rulantă şi schimbul de noapte. Totuşi nici el n-ar exista şi nici Ferrari care circulă acum. Sau o femeie de serviciu. Există femei care ,, se ruşinează” să facă o astfel de muncă neplăcută şi o lasă pe seama femeii de serviciu. Ştiți cum ar arăta lumea noastră dacă ele nu ar exista?
Mâncarea preferată a unuia poate fi respingătoare pentru alții. O plantă poate fi medicament doar pentru fitoterapeuți sau botanişti, dar pentru grădina gospodăriei devine buruiană şi este ruptă. Păianjenii sunt pentru unii ,, animale îngrozitoare” şi îi calcă în picioare, în acelaşi timp însă persoanele respective se enervează din cauza numarului mare de muşte care nu sunt prinse, pentru că paianjenii au murit.
După cum vedeți noțiuni ca ,, bun” sau ,, rău” respectiv ,, prețios” sau ,, neînsemnat” sunt neîndreptățite şi sunt cea mai înaltă expresie a subiectivității noastre.
Vom înțelege şi mai bine acest lucru când învățăm despre energie. Aceasta este relativă. Depinde de noi dacă este pozitivă sau negativă, anume dacă o folosim în mod constructiv sau destructiv. Aceasta înseamnă că ceea ce ne dorim depinde de noi şi vom avea. Creația ne-a dat liberul arbitru ca să putem cunoaşte viața în toată abundența ei. Viața nu ne comandă doar bine şi frumos. Rămâne la alegerea noastră ce vrem să aflăm. Că totuşi mai vrem să avem ceea ce ne dorim după ce am primit rămâne indecis. Cel puțin putem alege ( Merlin: ,, Gândeşte-te pentru ce te rogi, s-ar putea să ți se dea”).
Un alt exemplu: aveți un anumit gând şi cu cât vă gândiți mai mult la el, cu atât este mai puternic. Astfel există o cauză. Efectul ei este că ceea ce a fost un gând va deveni cândva realitate.
Pentru a clarifica: Vă este frică de ceva, spre exemplu că veți fi agresat, că vă va opri poliția după câteva beri sau vă treziți dimineața şi vă gândiți la un proiect: ,, Precis va ieşi prost!”. Energia pe care o produceți pentru acest gând este un ordin pentru subconştientul dvs. şi cosmos şi se va împlini 100%. ( Cosmosul ar putea fi comparat cel mai bine cu un mare computer cu legi perfecte, pe care îl programați cu gândul ( INPUT) şi el ( Cosmosul) va realiza ce-ați programat ( OUT-PUT). Subconştientul dvs. nu cunoaşte frica şi nici nu deosebeşte pozitivul de negativ. Primeşte o energie, o comandă şi lucrează. Veți primi exact lucrul de care vă era frică. Proiectul dvs. va eşua şi veți fi agresat dacă vă jucați prea mult şi prea intens cu gândurile. Veți spune: ,, Vezi, am ştiut eu, trebuia să iasă prost”. Corect, ştiați. Mai bine spus numai dvs. ştiați.
Şi ,, pentru că fiecăruia i se întâmplă ceea ce gândeşte”, ați primit ceea ce gândurile şi sentimentele dvs. au transmis. Prin urmare, depinde de dvs. ce gândiți şi ce simțiți şi ce simțiți şi se va manifesta în viața dvs.

  1. LEGEA ANALOGIEI ( cum sus, aşa şi jos)
    Hermes Trismegistos ( Hermes, de trei ori cel mai mare) este denumirea grecească a zeului egiptean Toth, cel care a redactat ,, scrierile ermetice” care conțin o teorie gnostică a apariției lumii şi-a izbăvirii şi era considerat în acea vreme cel mai mare vrăjitor care printre altele putea face inaccesibile comorile şi vasele ( închizătoare ermetică). I-a învățat pe alții legea ermetică: cel de jos este egal cu cel de sus. Cel de sus este egal celui de jos pentru a înfăptui miracolul unui singur lucru”. Unora le este cunoscută această sentință ca: Precum în cer aşa şi pe Pământ!”. În ,, macrocosmos ca şi în microcosmos” domină aceleaşi legi.
    Un exemplu: Cel mai mic corpuscul al materiei fizice cunoscute nouă este atomul. Acesta se compune în esență din protoni, electroni şi neutroni. Protonii şi neutronii formează nucleul atomului, iar învelişul apare prin mişcarea extrem de rapidă a electronilor în jurul nucleului. Totul are coerență prin forța electromagnetică.
    Diferența dintre diferiții atomi apare prin numărul de electroni şi protoni. Există 105 elemente de bază şi fiecare deoarece prezintă un alt număr de electroni şi protoni. Dacă luăm un nucleu al unui atom de hidrogen şi îl mărim până la dimensiunea unei bile singurul său electron ar fi la cca 400 de metri depărtare. Aceasta demonstrează că atomul conține aproape numai spațiu gol şi că materia este volatilă.
    Un bloc de plumb văzut aşa constă numai din interspații, înconjurate de părticele atomice. În relație distanțele dintre părticele stabile corespund distanțelor dintre planetele sistemului nostru solar. La fel intervalele constelațiilor corespund intervalelor gamei muzicale.
    O fotografie a nucleului atomic ( 1 pictomer) corespunde unei fotografii a Pământului de la 1 milion de kilometri depărtare şi Căii Lactee de la 10. 000. 000 ani lumină depărtare.
    Câmpul magnetic al omului în stare de rotire arată exact ca galaxia noastră în mişcare de rotație, (Geo-Wissen, nr. 2/1990 ,, Chaos und Kreativitat” arată fotografii foarte frumoase ale exemplelor de mai sus).
    După cum vedeți, totul este constituit într-un sistem perfect, care pe cât posibil la prima vedere nu este recunoscut ca stare, dar la o analiză mai detaliată este vizibil. Viața însăşi – la fel ca micro – şi macrocosmosul – are la bază legi perfecte.
    Găsim pretutindeni aceste legi, în sistemul nostru solar, în celulele sanguine, în electricitate şi magnetism. Şi pentru că materia are coerență prin forțele electromagnetice iar noi oamenii, facem parte din materie, suntem legați de aceste legi, ca de exemplu atracția şi respingerea.
    Thorwald Dethlefsen scrie în ,, Schlicksal als chance” ( Destinul ca şansă):
    ,, Analogia” ca sus, aşa şi jos” este îndreptățită doar dacă suntem gata să recunoaştem Universul ca un Cosmos ( gr: kosmos=ordine). Un cosmos este totuşi dominat de legi şi nu are loc pentru accidente. Accidentul, ca întâmplare ce nu poate fi calculată şi sistematizată, transformă fiecare cosmos (ordine) în haos (neordine). Dacă realizăm un computer, acesta reprezintă în sine un mic cosmos. El este construit conform legii şi funcționarea sa depinde de încetarea acestor legi . Dacă îi adăugăm intenționat câteva elemente care nu aparțin schemei de conexiuni, atunci aceste componente reprezentate ale ,, accidentului” fixate înăuntru transformă întregul Cosmos într-un haos, iar computerul nu mai lucrează. Acelaşi lucru este valabil şi pentru lumea noastră. Deja la primul eveniment accidental această lume ar inceta să existe.
    Exemplu: Dacă dăm drumul unei pietre de la o anumită înălțime, aceasta nu cade la întâmplare, ci conform cu legea. Dacă această piatră întâlneşte capul dlui X, acesta nu este lovit accidental de piatră, ci conform cu legea. Nici faptul că piatra cade în capul dlui X, nici momentul în care cade nu sunt accidentale…
    Ați remarcat că niciodată o stea nu a căzut accidental de pe orbită, că celulele sanguine n-au mers în contrasens sau că o floare nu a înflorit accidental iarna? Întreaga materie cuprinde 105 elemente de bază, care sunt constituite din neutroni, protoni şi electroni şi mişcarea lor absolut perfectă şi ritmică. De ce tocmai omul trebuie să fie singurul accident, după ce toată viața a aşternut în noi şi în jurul nostru un mare ritm, conform cu legea?
    Nu este nici un accident. În spatele fiecărui eveniment se află o lege. Nu întotdeauna putem recunoaşte această lege din capul locului. Aceasta nu ne îndreptățeşte însă să îi negăm existența. Pietrele cădeau şi când nu era cunoscută legea căderii.
    Omul este copia fidelă a universului macrocosmic. De aceea, deasupra oracolului din Delphi scrie: ,, Omule, dacă Te recunoşti pe Tine însuți, Îl recunoşti pe Dumnezeu”.
  2. LEGEA REZONANȚEI
    Şi omul, ca şi diapazonul sau un receptor radio, este supus legii rezonanței. Un receptor reglat pe unde scurte nu poate recepta unde medii sau lungi. Cu omul se întâmplă acelaşi lucru. Dacă o persoană este agresivă şi plină de ură, nu este receptivă la iubire. Fiecare poate percepe numai domeniile realității cu care intră în rezonanță. Pe aceasta se bazează zicala: ,, Fiecare vede doar ceea ce vrea să vadă”.
    Un exemplu: Citiți o carte. Peste cinci ani citiți aceeaşi carte şi veți descoperi cu totul alte lucruri, deşi este aceeaşi carte. De ce? Pentru că ați devenit alt om. Orizontul dvs. s-a schimbat. Acum vedeți lucrurile altfel decât înainte.
    Oamenirii aspiră să aibă în jur persoane de acelaşi fel. Cine se aseamănă se adună. Veți constata că dacă sunteți prost dispus sau supărat, mediul dvs. vă va da motiv de enervare.
    Gândiți-vă la un om care tot timpul enervează cu nimicuri. Acest om va găsi totdeauna ceva din cauza căruia să se enerveze. Dimpotrivă, cel care se bucură de viață şi îi găseşte pe ceilalți interesanți şi frumoşi nu pierde nimic dacă îi arată acestei persoane oameni drăguți.
    Încă un exemplu: acest om care critică pe oricine: ,, Ăsta de aici este un idiot şi cel de dincolo un ratat”. Aproape totul îi pare negativ şi vă arată acest lucru prin privirea sa supărată şi prin coltul gurii îndreptat în jos. Nu credeți ca va spune cineva despre acest om ca este prietenos sau drăguț. Nu este nicio plăcere să fii împreună cu el şi oamenii prietenoşi şi sensibili se vor îndepărta de el destul de repede. Însă el va găsi semeni de acelaşi fel şi va primi de la aceştia confirmarea a ceea ce a trăit. Cine se aseamănă se adună.
    Total diferit este un om gata să sară în ajutor, mereu cu o glumă pe buze şi care răspândeşte o atmosferă plăcută acolo unde se află. Are mereu un surâs pe față şi împarte ceea ce are cu ceilalți. Despre acest om putem presupune că în jurul lui se vor aduna mulți oameni, mai ales veseli. Va fi mereu invitat, pentru că el însuşi este obişnuit să dea. Cine se-aseamănă se adună.
    Vedeți, această frază este relativă. Aici nu este vorba de bine sau rău. Ambii candidați au primit doar ceea ce au dat. Fiecare se poate transforma într-o spirală a legii. Pentru cicălitor va fi din ce în ce mai rău (cerc diabolic), pentru celălalt tot mai bine (evolutie), pentru că prin firea sa mereu prietenoasă va atrage oameni cu aceeaşi rezonanță, va evolua şi va primi tot mai mult. Dacă zâmbesc cuiva, mi se va zâmbi, pentru că fiecare om se bucură când cineva îi zâmbeşte. Şi dacă vreodată îmi merge rău, cu siguranță câțiva oameni, cu care ne-am bucurat vor fi gata în acest timp să împartă din veselia lor.
    Ne putem îndoi că şi cu celălalt se va întâmpla la fel.
    Mediul ne va prezenta întotdeauna ceea ce noi înşine transmitem. Mint, voi fi mințit. Sunt fricos, mă voi confrunta cu temerile mele. Sunt un bătăuş, voi avea parte constant de încăierări. Sunt în rezonanță cu iubirea, o voi atrage. Trăiesc în veselie, voi găsi întotdeauna ceva de care să mă pot bucura. În schimb înfățişarea, mediul – oglinda mea – o va arăta.
    Fiți conştient că privind zilnic filme horror (ştiri) la televizor, acestea vor avea o puternică influență asupra vieții dvs. În ultima vreme, prin conflictele noastre destructive, gândirea şi toate crimele noi, oamenii, am eliberat o cantitate de energie inimaginabilă, pe care nu numai că o acumulăm , dar o şi atragem prin gânduri şi sugestii negative ( inclusiv filmul agresiv). Nu numai evenimentele politice, ci şi micile asprimi ale vieții de zi cu zi contribuie la aceasta. Dacă mă îndeletnicesc cu lecturi, scrieri, gândire, activitate şi limbaj destructiv le atrag. Dacă trăiesc contrariul, latura destructivă nu mai are nicio importanță pentru mine şi de aceea nu o voi atrage. Dacă cred în Satana, sunt în contact cu această energie, ea este importantă pentru mine şi voi primi confirmarea pentru sistemul meu de credință. Dacă nu-i dau nicio importanță, ci râd de ea, atunci nu are nici un efect asupra mea. Acest câmp de energie nu acționează asupra mea din liberă voință. Se spune doar legii rezonanței. Fiecăruia i se întâmplă doar ceea ce crede.
    Conform consecinței acestei legi tot ceea ce este şi cum este astăzi reprezintă consecința cauzelor pe care oamenii înşişi le-au creat. Este indiferent dacă se are în vedere o situație interioară sau exterioară, o boală, un accident sau o situație pe Pământ. Noi înşine le-am cauzat şi răspundem pentru ele.
  3. LEGEA RENAŞTERII
    Creştinii vor spune între ei că teoria reîncarnării (a renaşterii) nu există în dogma bisericească. Au dreptate, teoria reîncarnării nu mai este cuprinsă ASTĂZI în Biblie. De ce?
    În anul 553 d. Chr. împăratul roman Justinian (atenție, nu erau înălțimi bisericeşti) a convocat al doilea Sinod al Constantinopolului unde s-a emis un edict care respingea teoria vieții anterioare sau reîncarnării, deşi IISUS atribuia acestei teorii o mare importanță. Prin acest decret au dispărut din Biblie toate indiciile unei preexistențe cu excepția unora ce abia pot fi recunoscute. Astfel i-a fost luat vechiului creştin cel mai important pilon al religiei sale. Drept compensație clerul a propovăduit să trăiți învierea ,, în ziua de apoi”. Frumos schimb.
    Aş dori să rog un creştin fidel Bibliei să-şi dea osteneala şi să verifice cu propria mână adevărul celor mai sus afirmate despre conciliul de la Constantinopol. Dacă ajungeți aici dați-vă osteneala şi verificați acelaşi lucru despre conciliul de la Niceea din anul 375 d. Chr. Sperăm că puteți suporta adevărul, pentru că ceea ce veți găsi sunt dovezi că Noul Testament a fost drastic schimbat la apariție şi cu privire la învățătura originală a lui Iisus.
    Am constatat că trăim în materia în care totul are la bază legea polarității şi că apare prin schimbul constant a doi poli, ritm şi vibrație, principiile a tot ce este însuflețit. Şi alți înțelepți ştiau deja că totul se află în mişcare, că totul este vibrație. Fizica modernă confirmă că totul este vibrație. Aceasta ne clarifică oscilația unui pendul: măsura oscilației la dreapta are ca urmare măsura oscilației la stânga. Găsim acest ritm pretutindeni în viață, de exemplu inspirația şi expirația sau ritmul de somn şi deşteptare. Aşa cum inspirației îi urmează cu siguranță expirația, şi somnului îi urmează trezirea. Cunoaştem legile ,, ca sus, aşa şi jos”, ,, ca în interior, aşa şi-n exterior”, ,, ce semeni aia culegi”. La fel iarna urmează verii şi apusul soarelui. Aşa cum există pozitiv şi negativ (electricitate şi magnetism), bărbat şi femeie, moartea urmează vieții şi morții din nou viața. Vedeți că pretutindeni în viață există acest ritm, numai în credința unor religii şi adepți ai ştiinței viața nu este inclusă legii de acest fel. Sesizați contradicția?
    Dethlefsen formulează astfel:
    ,, Această transformare ritmică a sufletului prin viață şi moarte este numită din timpuri vechi metempsihoză sau reîncarnare ( = re-întrupare). Platon o ştia la fel de bine ca şi Goethe. Spun intenționat ,, ştia” şi nu ,, credea”, deoarece reîncarnarea nu este o întrebare a credinței, ci o întrebare a capacității filozofice de cunoaştere. Fiecare este liber să creadă în orice altceva decât în reîncarnare, dar să fie sigur că o ipoteză ,, fără” reîncarnare poartă amprenta absurdului, pentru că doar metempsihoza este în acord cu toate legile acestui Univers.” (,, Schicksal als Chance”, pag. 200 ş.u.)
    Aşa cum trebuie să împărțim viața în materie şi două polarități, viața însăşi se împarte în viața de acum şi viața de apoi. Murim în viața de acum, ne vom naşte în viața de apoi şi vom trăi viața de apoi ca realitate. Dacă din contră, murim în viața de apoi, ne vom naşte din nou aici. Deci, cine se poate dezlega un pic de subiectivitatea aparențelor, recunoaşte că naşterea şi moartea, respectiv viața de acum şi viața de apoi, sunt în definitiv două părți ale aceleeaşi monede.
    Acelaşi lucru se întâmplă cu somnul, ,, fratele mai mic al morții”, când sufletul se retrage din corpul fizic. În aşa-numitele vise trăim o cu totul altă realitate, care de asemenea durere, tristețe, frică, bucurie ş.a.
    Dacă aplicăm această idee la moarte, înseamnă că nu trebuie să ne fie frică de ea, deoarece se întâmplă acelaşi lucru ca în somn, doar că intervalele de timp sunt mai mari şi nu atât de clare. Astfel moartea este punctul culminant al vieții, după care ne putem odihni, pentru a ne arunca din nou în următoarea ,, viață de aventuri”.
  4. LEGEA COMPENSAȚIEI
    Pentru a face totul mai comprehensibil vom introduce aici două noțiuni noi, KARMA şi DHARMA. Legea Karma (sanscrită – fapta) este legea compensației care presupune ca omul să se confrunte cu aceeaşi problemă până o rezolvă. Pe această cale fiecare gând, fiecare faptă şi fiecare sentiment sunt nepieritoare şi se întorc asupra noastră ca un bumeramg. I se cere omului totala răspundere pentru soarta sa. Este încă o dată vizibil că această idee este respinsă în vremea noastră de majoritatea oamenilor. Respingerea teoriei reîncarnării este foarte uşor de înțeles, deoarece adevărații conducători ai lumii au fabricat şi au răspândit teorii aparent perfecte cu ajutorul ştiinței, religiilor vestice şi ştiințelor universitare, teorii care eliberează omul de propria răspundere şi proiectează vina pe societate, agenții patogeni, influențe sataniste sau accidente supărătoare.
    Conform legii karmice a compensației primeşti din nou ceea ce ai produs. Ați agresat într-o viață pe cineva, veți fi dvs. înşivă agresat în această viață sau într-una viitoare ori veți trăi ceva asemănător pentru a compensa ceea ce dvs. înşivă ați făcut, karma dvs.
    Dimpotrivă, ca dharma, buddismul desemnează toate experiențele constructive şi plăcute anterior, pe care le-ați adunat în viețile dvs. trecute şi formează cumpăna karmei dvs. Dharma reprezintă toate calitățile şi talentele dvs. pe care le aduceți pentru a avea o viață mai plină de succes şi este întotdeauna un pic mai multă decât karma dvs. astfel încât experiențele karmei sunt reduse. De aceea, o sinucidere este întotdeauna o evadare din fața sarcinilor pe care le-am adunat înainte de a intra în această viață. Aceste sarcini ne sunt pregătite din această cauză şi într-o nouă întrupare. Nimeni nu va fi scutit. Fiecare primeşte ceea ce el însuşi a cauzat, nici mai mult, nici mai puțin. Iisus a spus: ,,… până la ultima para”.
    Conform teoriei reîncarnării renaştem în diferite corpuri şi mereu potrivite ca să putem trece cât mai bine peste examenele acestei vieți speciale. O dată negru, o dată evreu, o dată creştin, o dată satanist o dată bogat, o dată sărac, femeie, bărbat, homosexual, criminal, jertfă ş.a.m.d., pentru a avea toate experiențele pe care le oferă viața. Să condamni pe cineva din cauza culorii pielii, a credinței sau originii sale este total lipsit de sens, pentru că fiecare om a parcurs cel puțin o dată totul sau o face încă.
    Potrivit teoriei reîncarnării, orice fel de osândire, ură sau război, este absolut inutilă, pentru că noi înşine o primim înapoi. Dacă sunt negustor de sclavi, cândva voi prelua rolul sclavului, pentru a înțelege cum se simțeau atunci sclavii sub biciul meu. Legea renaşterii este absolut cinstită şi este singurul principiu cu adevărat logic şi drept.
    Când trimiteți o minge de fotbal într-un perete vine la fel de puternic înapoi cum ați lovit-o. Un bumerang vine la fel de repede înapoi cum l-ai aruncat. Strig într-o pădure, îmi răspunde ecoul. Strig mai încet, ecoul îmi răspunde mai încet. Sunt brutal în viață, mi se răspunde cu brutalitate. Am fost zgârcit într-o viață protejându-mi averea şi trăind pe spezele altora, în următoarele probabil nu voi primi nici un ban. Astfel am ocazia să trăiesc cu aceeaşi intensitate durerile şi suferința pe care le-am pricinuit altora
    Această lege a compensării există pretutindeni în natură, în fizică şi chimie, pur şi simplu peste tot în jurul nostru şi chiar în propriul nostru corp. Dacă vărs în mine multe otrăvuri puternice ( țigări, droguri, alcool), acestea vor da o reacție puternică şi nimeni altcineva nu este vinovat decât cel care le-a înghițit. De aceea voi începe să trăiesc constructiv şi să recunosc drept lege supremă dragostea şi cordialitatea, pentru ca totul să revină fără modificări. De aceea , îi recunosc pe oameni după fapte. ( ,, După faptele lor îi veți cunoaşte” – Biblia)
    Următorul episod drăguț arată clar faptul că nu poți fugi nici de cauze, nici de urmările corespunzătoare acestora, şi nici de soarta pe care ți-ai creat-o singur prin comportamentul tău:
    ,, Oracolul i-a spus unui comerciant că-şi va întâlni moartea în Bagdad. El nu a vrut ca soarta lui să se împlinească repede şi a plănuit să evite întâlnirea. De aceea a călătorit într-un oraş mult mai îndepărtat. El a intrat pe poarta de nord şi s-a amestecat un timp în mulțime. Deodată a văzut moartea în mulțime care se holba la el cu ochii palizi. Iar moartea i-a spus: ,,Dragul meu! Ce surprinsă sunt să te văd aici; tocmai vroiam să plec la Bagdad pentru a te întâlni acolo!”
    Dar nu este întotdeauna important ceea ce ați realizat într-o viață anterioară. Indiferent ce ați provocat într-o viață anterioară, constructiv sau destructiv – contemporaneitatea este decisivă. Ce va aduce ea cel mai repede inainte este legea supremă cunoscută nouă, cea a iubirii dezinteresate şi a blândeții, a adevărului şi dreptății, în armonia dintre sentiment şi inteligență.
    Iată o veche sentință care pune punctul pe i:
    REGULA DE AUR
    ,, Ce Ție nu-Ți place, altuia nu-i face”
    ÎN CREŞTINISM:
    ,, Tot ceea ce vrei să facă oamenii pentru tine, fă tu mai întâi pentru ei”.
    LA EVREI:
    ,, Ce nu vrei să-ți pricinuiască alții, nu le fă nici tu lor”.
    ÎN ISLAMISM:
    ,, Nu este un bun credincios, cel care nu gândeşte şi nu face pentru fratele său ceea ce ar face de dragul lui însuşi”.
    ÎN HINDUISM:
    ,, Nu pricinui vecinului Tău ceea ce nu vrei să înduri din partea lui”.
    ÎN BUDDHISM:
    ,, Arată-le celorlalți aceeaşi iubire, aceleaşi bucurii şi aceeaşi milă pe care Tu doreşti să Ți le arate ei”.
    ÎN JAINISM:
    ,, La bucurie şi fericire, ca şi la suferință şi nevoie, trebuie să-i tratăm pe ceilalți ca pe noi înşine”.
    ÎN PARSISM:
    ,, Lumină şi generozitate este cel care nu pricinuieşte celorlalți ceea ce nu face bine pentru el însuşi”.
    ÎN CONFUCIANISM:
    ,, Poartă-te față de ceilalți aşa cum ai vrea să se poarte ei față de Tine”.
    ÎN TAOISM:
    ,, Consideră fericirea şi suferința semenului Tău ca propria Ta fericire şi suferință şi dă-ți silința să sporeşti binele lui ca şi cum ar fi al tău”.

 

Vreți să fiți mințit, furat şi insultat? Nu? Atunci nu vă tratați nici dvs, semenii în acest fel. Şi câte minciuni ne vin zilnic pe buze! Fiți cinstit o dată!
Vă bucurați când cineva vă face daruri sau vine spre dvs. şi vă îmbrățişează? Da? Faceți-o şi dvs. Şi veți vedea cum viața vi se va schimba. Chiar dacă la început poate vă lipseşte curajul să mergeți pur şi simplu spre cineva şi să-l îmbrățişați sau să-i spuneți ceva frumos (de exemplu că răspândeşte o lumină interesantă, afectuoasă şi cordială), imaginați-vă o dată scena. Visați un pic în fiecare zi cum faceți o bucurie altor oameni. Veți constata cum vă schimbați singuri viața prin gânduri în favoatea dvs. Spre exemplu, vizualizați o persoană într-o aureolă şi observați rezultatul.
Drăgăstos şi blând puteți trăi pretutindeni şi absolut întotdeauna, indiferent dacă sunteți musulman, creştin, martor al lui Iehova sau ateist. Iubirea dezinteresată nu este legată de nici o organizație, biserică sau rasă. Poate fi aplicată pentru oricine pe lume şi nu trebuie plătită. Sunt conştient că la început nu este prea uşor. Cei mai mulți vor reuşi câteva minute pe zi, dar şi în acest caz totul se învață surâzând.
Erați conştient că iubirea nu poate fi demonstrată  ,,ştiințific”? Dacă aş fi un om de ştiință încăpățânat, cu un orizont îngust, aş susține: ,,iubirea nu poate fi demonstrată, nu o pot măsura cu un aparat, prin urmare nu există”.Aşa cum iubirea nu poate fi dovedită cu un aparat, nici reîncarnarea nu poate fi demonstrată. Ar fi absurd să susținem că iubirea nu există pentru că nu o pot dovedi. Cineva care a aflat iubirea, ştie că ea există şi nu are nevoie de nici o dovadă ştiințifică.
*
Păcatul înseamnă să nu te recunoşti ca parte a creației. Ori, noi creăm în fiecare zi. Ne dorim ceva, deci ne imaginăm ceea ce ne dorim (vizualizare), apoi elaborăm un plan ( gândire) şi îl materislizăm ( acțiune). Noi înşine, fiecare individ, suntem creația. ,,Tatăl îți este mai aproape decât cămaşa, mai aproape decât propria respirație”. Unde ar putea fi el ascuns dacă nu în ,,ființa noastră, în existența noastră?”
Există numeroşi oameni care vor să fie ca Iisus, Toth, Buddha sau Saint Germain. Înseamnă că dorim să putem vindeca oamenii prin atingerea mâinii, să creăm ceva din eter sau să mergem pe apă. Am dori să trăim noi înşine aceste învățături, dar nu vrem să simțim şi să gândim ca aceştia. Trecem cu vederea peste faptul că aceste persoane vorbeau şi acționau din inimă. Ei simțeau pentru fiecare om aceeaşi iubire; pentru un sărac la fel ca pentru un bogat, pentru o prostituată, pentru un soldat, pentru un şomer sau un om fără acoperiş deasupra capului la fel ca pentru unul plin de succes. Culoarea pielii sau limba, apartenența rasială sau religioasă de asemenea nu era importantă pentru ei. Dacă într-o zi veți fi în stare să vă întâlniți aproapele pe stradă sau oriunde în altă parte ca şi când ar fi fratele sau partenerul dvs. de viață, atunci veți fi în stare să înfăptuiți şi această minune. Dar nu sunt minuni, ci rezultatul respectiv răsplata obținută de aceşti mântuitori. Cei care năzuiesc spre acest țel trebuie felicitați deoarece au înțeles ce au vrut să exprime aceştia în învățăturile lor şi de ceea ce ne-am îndepărtat noi între timp.
… Toate acestea le-a propovăduit Iisus din Nazaret. Tatăl său este un tată al iubirii! Iisus l-a numit pe creatorul său în ebraică ABBA. În traducere ABBA înseamnă TATI! Aceasta demonstrează legătura interioară dintre ei. Iisus nu l-a numit           ,,domn” sau ,, Dumnezeu” ci i s-a adresat cu TATI!
Inteligența supremă îşi iubeşte creația, aşa cum un tată îşi iubeşte copilul. Dacă Dumnezeu şi-ar fi pedepsit propria creație pe care a zămislit-o din el însuşi, s-ar fi pedepsit pe sine. Un Dumnezeu care pedepseşte ar fi absolut absurd. Prin aceasta se diferențiază învățătura creştină inițială de toate celelalte de atunci: creația şi-a iubit rezultatul creației, nu l-a pedepsit.
Dar omului naiv i-a fost inoculată prezența unui loc al caznei şi torturii – iadul – în care ajunge dacă nu-l serveşte pe Dumnezeu. Înseamnă că acest Dumnezeu , care a creat totul din sine însuşi, s-a aruncat pe sine în iad pentru a se pedepsi. Un astfel de gând poate izvorî doar dintr-un creier bolnav.
Iisus nu a amintit cu nici un cuvânt existența unui astfel de loc, ci a explicat foarte clar că cerul şi iadul sunt ÎN noi. El a spus că este fiul lui Dumnezeu dar în acelaşi moment a învățat că fiecare om din această lume este fiul lui Dumnezeu. El a spus: ,, Toți pot face ceea ce am făcut eu, pentru că tatăl şi voi sunteți unul. Împărăția cerească este în voi!”
*
Viața în a treia dimensiune, colaborarea ambelor forțe polare ale fiecărui lucru – a da şi a lua, între lucruri constructive şi distructive, între bine şi rău, între azoterică şi exoterică – este armonioasă. Lupta simbolică pe care se pare că o percepem din exterior, este jocul forțelor distructive pentru a ne distrage atenția, printr-o lume exterioară acaparatoare, de la lumea interioară, care ne stă la dispoziție ca indicator. Mai simplu spus, oamenii sunt făcuți dependenți de lucruri din exterior ( haine, maşini, televizor, avere, nume, putere…) îi face să fie obsedați de asta şi îi distrage de la adevăratele sarcini care sunt de fapt importante în viața pământeană.
Materia, numită metafizic şi ,, a treia dimensiune” este aventura ,, noastră” – înalții ezoterici spun şi ,, jocul nostru” – de a ne împotrivi tentațiilor materiei fără a o nega sau a deveni dependenți de ea. Avem voie să o folosim, dar trebuie să fim şi maeştri. E ca la şcoală. Pentru a ajunge în clasa a Vll-a, trebuie să fii instruit în clasa a Vl-a. Asta înseamnă că trebuie să fi luat examenele in clasa a Vl-a pentru a le putea susține pe cele din clasa a Vll-a. De exemplu, dacă un copil isteți ar ajunge pe furiş în clasa a Vll-a, atunci el ar eşua la următoarea teză cu un grad mai mare de dificultate pentru că el ar sări peste ciclul de pregătire din clasa anterioară.
Încă o dată: Cine vrea să scape de aici trebuie să fie un maestru al materiei, al dimensiunii a treia, el trebuie să o stăpânească şi abia mai târziu are voie să treacă mai departe. Cheia se află în interiorul omului şi nu în lumea exterioară.
Toate organizațiile, actualele forme de conducere, erodatele sisteme educaționale şi ale societății împreună cu fondatorii şi membrii ei construiesc bariere în calea evoluției naturii şi a formelor de evoluție, ca şi viața însăşi. De aceea, ele se vor prăbuşi. Ele se vor scufunda din cauza propriilor probleme. Aceste structuri se împotrivesc dragostei, sentimentelor, valorilor spirituale superioare, libertății vieții şi a spiritului – ele se împotrivesc legilor şi principiilor spirituale.

,, NOI NU SUNTEM FIINȚE UMANE CARE PARCURG EXPERIENȚĂ SPIRITUALĂ, NOI SUNTEM FIINȚE SPIRITUALE, CARE FAC O EXPERIENȚĂ UMANĂ!” ( ,, We are not human beings having a spiritual expierence, we are spiritual beings having a human expierence!”)

Aşa cum am afirmat, majoritatea profețiilor provin chiar din domeniul bisericesc, respectiv majoritatea se referă la un Dumnezeu, la Iisus Cristos, la arhangheli sau la alte ființe care vorbesc în numele lui Dumnezeu. În acest caz – şi noi sprijinim asta – este întotdeauna Spiritul – indiferent dacă Sfântul Duh, Spiritul lui Cristos, Spiritul tuturor sau pur şi simplu DIVINUL.
În măsura în care oamenii încep să trăiască după cele mai bune principii de bază ( fără a ține cont de ceea ce fac ceilalți) scăpând din tiparele de comportament vechi şi păgubitoare şi orientându-se prin cele mai bune capacități spre legile naturii şi spre valorile umane, va putea fi îmbunătățit viitorul. Noi îl indeplinim acum, minut cu minut. ,, Dacă nu acum, atunci când? Dacă nu tu, atunci cine?”
*
AŞADAR:

E absolut indiferent şi irelevant cine am fost noi în viața anterioară, ce meserie am avut până acum, ce instruire avem sau restul în legătură cu cariera.
Lucrul cel mai important pe care îl avem de dăruit este dragostea. Deci ar trebui să ne întrebăm în ce fel fiecare dintre noi poate îmbogăți aici şi acum viața prin prezența sa. Ar trebui să ne întrebăm în ce domeniu nu trăim încă armonios şi ar trebui să ne gândim ce ne-a împiedicat până acum ( noi înşine?) Şi prin activitățile constructive începând de acum, imediat, fiecare dintre noi poate decide, respectiv crea, premisele care vor fi hotărâtoare pentru alegerea dacă el face parte dintre cei care vor popula ,, Epoca de aur”.
Şi lucrul cel mai frumos la această poveste, dacă nu se va ajunge la un al treilea război mondial sau la transformări dramatice ale Pământului, este că dumneavoastră nu veți fi avut decât de câştigat. Deci nu se poate decât să iasă bine!
Să ne mai dăm o dată seama ce se întâmplă dacă… lipseşte dragostea:
,, Istețimea fără dragoste te face ipocrit,
Ordinea fără dragoste te face meschin,
Cunoştintele fără dragoste te fac cârcotaş,
Mândria fără dragoste te face arogant,
Proprietatea fără dragoste te face zgârcit
Responsabilitatea fără dragoste te face posomorât,
Răspunderea fără dragoste te face fără scrupule,
Dreptatea fără dragoste te face dur,
Adevărul fără dragoste te face critic,
Educația fără dragoste te face să fii plin de contradicții,
Credința fără dragoste te face fanatic,
Puterea fără dragoste te face violent,
O viață fără dragoste e lipsită de sens!”

Nimeni, nicio organizație, nicio putere distructivă nu ne poate împiedica să iubim şi să fim prietenoşi şi drăguți cu aproapele nostru, să-l tratăm cu respect – pe soția brutarului dimineața, pe femeia de serviciu din fabrică, pe cel fără adăpost de sub pod, pe aşa-numitul ,, străin” sau pe cel de altă culoare sau de altă credință.
Dragostea este cel mai important lucru pe care îl avem de dat noi, oamenii, şi asta ar trebui să facem din plin!

LECȚIE DE VIAȚĂ

„Degeaba le-am avea pe toate: inteligenţa, cultura, isteţimea, supracultura, doctoratele, supra doctoratele, dacă suntem răi, haini, mojici şi vulgari, proşti şi nerozi, doi bani nu facem, se duc pe apa sâmbetei şi inteligenţa, şi erudiţia, şi supradoctoratele, şi toate congresele internaţionale la care luăm parte, şi toate bursele pentru studii pe care le câştigăm prin concursuri severe.
Nimic nu poate înlocui şi suplini niţică bunătate sufletească, niţică bunăvoinţă, toleranţă, înţelegere. Niţică susţinută bună-cuviintă.
Bunătatea sufletească nu-i o virtute subtilă şi rafinată, e un atribut de bază al fiinţei omeneşti si totodată un atribut al culturii.
Ştim că de-am vorbi toate limbile si toate dialectele pământului şi de-am fi capabili să clasificăm conform cu clasificarea zecimală toate volumele tipărite în toate limbile pământului, de la Gutenberg şi până astăzi, si de am fi tobă de carte si de erudiţie, si de am cunoaste întrebuinţarea tuturor termenilor specifici tuturor ştiinţelor şi tehnicilor, tot nu ne putem numi oameni culţi dacă suntem nişte pizmăreţi, nişte bădărani şi nişte răi la suflet.”
„Vrem să fim iertaţi dar nu suntem dispuşi să iertăm şi noi. Vrem să ni se acorde atenţie şi să ne fie luate în seamă toate drepturile, dorinţele, de nu şi capriciile, luăm însă foarte grăbit şi împrăştiat aminte la nevoile, doleanţele şi solicitările celorlalţi. Ceilalţi! Ei ne apar undeva, departe, un soi de fantome pierdute în ceaţă. Ni se pare de fapt, că toţi cei din jurul nostru au obligaţii faţă de noi, iar noi faţă de nimeni, niciodată. Toate ni se cuvin, tot ce facem e bun şi îndreptăţit, numai noi avem întotdeauna dreptate.”

NICOLAE STEINHARDT

INTERVIU CU DUMNEZEU

– Ai vrea să-mi iei un interviu, deci… zise Dumnezeu.
– Dacă ai timp… i-am răspuns.
Dumnezeu a zâmbit:
– Timpul meu este eternitatea… Ce întrebări ai vrea să-mi pui?
– Ce te surprinde cel mai mult la oameni?
Dumnezeu mi-a răspuns:
– Faptul că se plictisesc de copilărie, se grăbesc să crească… iar apoi tânjesc iar să fie copii; că îşi pierd sănătatea pentru a face bani iar apoi îşi pierd banii pentru a-şi recăpăta sănătatea. Faptul că se gândesc cu teamă la viitor şi uită prezentul iar astfel nu trăiesc nici prezentul nici viitorul; că trăiesc ca şi cum nu ar muri niciodată şi mor ca şi cum nu ar fi trăit. Dumnezeu mi-a luat mâna şi am stat tăcuți un timp.
Apoi am întrebat:
– Ca părinte, care ar fi câteva dintre lecțiile de viață pe care ai dori să le învețe copii tăi?
– Să învețe că durează doar câteva secunde să deschidă răni profunde în inima celor pe care îi iubesc şi că durează mai mulți ani ca acestea să se vindece; să învețe că un om bogat nu este acela care are cel mai mult, ci acela care are nevoie de cel mai puțin; să învețe că există oameni care îi iubesc dar pur şi simplu încă nu ştiu să-şi exprimr sentimentele; să învețe că doi oameni se pot uita la acelaşi lucru şi că pot să-l vadă in mod diferit; să învețe că nu-i destul să-i ierte pe ceilalți şi că, de asemenea, trebuie să se ierte pe ei înşişi.
-Multumesc pentru timpul acordat… am zis umil. Ar mai fi ceva ce ai dori ca oamenii să ştie?
Dumnezeu m-a privit zâmbind şi a spus:
– Doar faptul că sunt aici, întotdeauna.

Text apărut în Micromagazin – Romanian Meridian (2005, OCTAVIAN PALER)

 

Val Răzeșu, Mangalia, 2019