Oh, brad frumos…

Una dintre cele mai frumoase tradiţii din lume este împodobirea bradului de Crăciun. De-a lungul timpului, sărbătoarea Crăciunului a umplut sufletele noastre, mai ales ale copiilor, care aşteaptă cu nerăbdare venirea lui Moş Crăciun. Şi nu numai ei, cei mici, cu toţii păstram, în fiecare an, amintirea iernii, clinchetului de clopoţei din seara de Ajun, aroma de prăjituri, a frânturilor de colinde şi a împodobirii bradului.

Sărbătoarea încărcată de tradiţii şi simboluri este însoţită de mireasma proaspătă a cetinei, scorţişoarei, portocalei şi vaniliei, bradul devenind cel mai important pom în ritualul de Crăciun. Natural sau din plastic, miniatural sau imens, bradul nu lipsește din casele noastre în seara Crăciunului. Dar să nu uităm momentul magic al împodobirii bradului.

Astăzi împodobim bradul nostru cu ghirlande globuri şi alte obiecte decorative. Luminițele pomului reprezintă stelele din paradis, iar steaua din vârful bradului este identificată cu steaua de la Betleem. Pomul de Crăciun reprezintă viața și lumina infinită, prin acele sale care sunt îndreptate în sus, către ceruri.

Bradul, copacul cu frunzele veşnic verzi îl întâlnim în tradiţiile din Egipt şi China pentru a simboliza viaţa eternă, însă decorarea, împodobirea acestuia a venit mult mai târziu.

Pentru a afla originile pomului de Crăciun trebuie sa facem o mică incursiune în timp să ne întoarcem în epoca celţilor. Între 2000 şi 1200 î.e.n. un arbore era asociat fiecărei perioade lunare. În ziua de 24 decembrie, ziua renaşterii soarelui a fost ales bradul. Pentru ritualurile păgâne ale solstiţiului de iarnă , copacul era decorat cu fructe, flori şi grâu. Apoi biserica l-a adoptat pentru a celebra nativitatea la 25 decembrie.

În Germania secolului al XVI-lea, exista obiceiul de a împodobi brazii cu mere roşii simbolizând astfel arborele din Paradis, atât afară, cât și în locuințe. Bradul simbolizând prin forma sa triunghiulară Sfânta Treime, iar podoabele cu care bradul este împodobit semnificând cunoașterea și bogăția,asemeni pomului sacru din Grădina Edenului, în care se găseau merele-fructele cunoașterii.

Mai târziu, în sec XVII s-au adăugat trandafiri care făceau referire la un verset biblic. Iar în sec XVIII au apărut decoraţiuni fără conotaţie religioasă. Astfel pentru ai oferi mai multă strălucire bradul era împodobit cu lamele de metal.Între sec XVIII şi XIX bradul este împodobit, spre bucuria copiilor,cu bomboane,biscuiţi, mici prăjituri. În 1858 faimosul glob care împodobeşte bradul nostru îşi face apariţia. El va înlocui mărul care a fost absent în acea perioadă datorită secetei. Primele decoraţii de Crăciun au văzut lumina zilei sub numele de Kugel (sfera). În acea epocă exista frica de spiritele rele care puteau aduce în casă boala şi necazurile iar acele kugel erau suspendate în plafon pentru a reflecta imaginea fiinţelor umane . Deci primele globuri au fost rotunde şi de culoare roşie pentru a aminti de merele care înainte decorau bradul. Un micuţ oraş din Germania este locul de naştere al globurilor. La sfârşitul celui de-al XVI-lea secol, statul german Thuringen a devenit cunoscut pentru obiectele realizate din sticlă. Localitatea Lauscha, aflată într-o vale, avea toate materialele necesare pentru fabricarea sticlei şi astfel s-au dezvoltat numeroase ateliere.

În 1597, s-au deschis primele ateliere Glashutten unde se produceau pahare, farfurii, vaze, mărgele. În anul 1858 o secetă majoră a privat regiunea de fructe, ceea ce a făcut imposibilă împodobirea copacilor. Un meşter sticlar, Hans Greiner a început să producă ornamente din sticlă, globuri rotunde dar şi ornamente sub formă de fructe şi nuci. Cu timpul, aceste ornamente de Crăciun au început să fie exportate şi în alte părţi ale Europei. Tehnica Greiner implica un procedeu unic de suflare a sticlei, urmând o tradiţie stabilită de înaintaşii săi, primii artizani sticlari în Lauscha.