Prof. Dr. MARINELA RUSU cercetător ştiinţific principal, la  Academia Română, Filiala Iaşi, Institutul de Cercetări Economice şi Sociale „Gh. Zane”, Iaşi.
Departamentul de Psihologie și Științele Educației.

Studii universitare:
–  Universitatea “Al. I. Cuza” din Iaşi, Facultatea de Istorie-Filosofie, Secţia Filosofie- Specializarea PSIHOLOGIE (1981-1985).
–   Universitatea Națională de Arte ”G. Enescu” din Iași, Facultatea de Arte vizuale și Design, Secția Pedagogia Artei. (2013-2016).
–  Titlu ştiinţific: Doctor (anul 1999)
Doctorat – domeniu: PSIHOLOGIE – conducător: Prof. Dr. Tiberiu Rudică, de la Universitatea “Al. I. Cuza” din Iaşi, Facultatea de Psihologie.
– Site-uri personale:

  • https://myexpressionistart.webs.com      
  • http://psimarinela.simplesite.com/440170692
    https://orcid.org/0000-0001-6647-3351Domenii de competenţă: 
  • psihologia adolescenţei, teoriile personalităţii, psihologia persoanelor cu deficiențe fizice;
  • cercetări teoretice și practice privind inteligența emoțională
  • componenta esențială a procesului individual de adaptare, emoțiile și compensațiile adolescenților cu deficiențe, consecințele psihologice/educaționale ale intervenției artistice în școală, procesul comunicării interpersonale.
  • cercetări teoretice și experimentale privind creativitatea, arta, psihologia artei și intervenția artistică în școală (colaborare cu profesorii din școlile din Atena, Grecia și Iași, România, 2012-2015).
  • studii care au abordat subiecte cu interferențe interdisciplinare importante, cum ar fi psihosomatica, psihologia transpersonală, psihologia artei și elementele abisale ale procesului de creație (2013-2017);
  • metode de psihoterapie, terapie prin artă, psihoterapii pentru persoane normale (optimizare și dezvoltare personală);
  • studii privind manifestările emoțiilor și dezvoltarea abilităților de autoreglare.
  • cercetări privind complexitatea elementelor comunicării interpersonale (2018-2021).

 

Activitate didactică (lector asociat):
▪ 2013-2020, la Facultatea de Psihologie și Științe ale Educației, Universitatea ”Al. I. Cuza”, Iași – Departamentul pentru Pregătirea Personalului Didactic: licență – cursuri de Psihologia educaţiei; masterat anul I: Psihopedagogia adolescenţilor, tinerilor şi adulţilor;
▪ 1996-2008, la Facultatea de Arte Vizuale și Design, Universitatea Națională de Arte ”G. Enescu”, Iași – cursuri de Psihologia educației, Psihologia artei și Pedagogie;
▪ 2004-2007, la Facultatea de Psihologie, Univ. “P. Andrei“, Iaşi, masterat, anul I: ”Evaluarea psihopatologică şi psihiatrică a persoanelor cu handicap şi invaliditate” şi anul II: ”Evaluarea şi intervenţia recuperatorie în cazul persoanelor cu handicap fizic, neuromotor şi mintal – ergo-kineto şi psihoterapie de resocializare”;
▪ 1998-2000, la Facultatea de Psihologie a Universității “Stephan Lupasco” din Iaşi – cursuri de Psihologie socială, Psihoterapie şi Teorii ale personalităţii;
▪ 1991-1996, la Facultatea de Psihologie și Științe ale Educației, Universitatea “Al. I. Cuza” din Iaşi – cursuri de Psihologia educaţiei.

Date selective extrase din memoriul de activitate:
●Studii elaborate şi susţinute la diverse sesiuni ştiinţifice naţionale şi internaţionale: peste 130 de lucrări ştiinţifice prezentate la conferințe nașionale și internaționale.
●Studii publicate: peste 100 de lucrări.
●Citări în lucrări științifice: peste 45 de citări.

Volume de autor:

”EMOȚIILE – de la cunoaștere la auto-reglare”, Editura Ars Longa, Colecția Academica, Iași, 2017.

“Inteligența emoțională – empatie și comunicare interpersonală”, Ed. Universitas, Iași, 2015.

“Trăiri afective şi compensări la adolescenţii cu deficienţe fizice”, ediția I – Editura Sapientia, Bucureşti, 140 pagini, 2002 şi ediţia a-II-a, Editura Panfilius, Iaşi, 2007, 185 pagini.

”Adolescenții secolului XXI – oportunități și riscuri în dezvoltarea personală”, Editura Terra Nostra, Iași, 2010, 250 pagini.

”Introducere în pedagogie”, Editura Panfilius, Iaşi, 2007.

“Știința conștiinței”, Editura Kamala, Bucureşti, 2002, co-autor C. Trandafir.

 

INTERVIU

 

ORIENT ROMÂNESC – Dna Prof. Marinela Rusu vă mulţumim şi suntem onoraţi că aţi acceptat să acordaţi acest interviu pentru  revista noastră. Sunteţi psiholog şi artist plastic. Arta și psihologia împărtășesc canale comune?

MARINELA RUSU – Mai întâi, vă mulțumesc și eu pentru această invitație, care mă onorează. Cele două domenii pe care le-am îmbrățișat prin studiu și practică, respectiv psihologia și arta, sunt într-adevăr, foarte apropiate, reflectându-se una în cealaltă: psihologia caută să explice creativitatea, încercând să-i identifice resorturile intime, factorii care o stimulează sau o blochează, în timp ce arta, reflectă prin excelență trăirile noastre psihice, atitudinile noastre față de ceilalți și față de societate, dorințele și speranțele noastre, bucuriile, revoltele și nemulțumirile noastre interioare.

O.R. –  Psihanaliza este un termen complex care înglobează atât teorii psihologice, cât și anumite tehnici terapeutice.  De ce psihanaliza a acordat întotdeauna o atenție specială expresiei artistice, legătura dintre inconștient și artă fiind recunoscută pe scară largă. Ne puteţi vorbi despre relația dintre aceste două discipline?

M.R. – Psihanaliza a reprezentat la începutul secolului trecut un vârf de lance al psihologiei moderne. Freud, psihiatru dar și un genial teoretician este cel care a identificat și a definit pentru prima dată palierele fundamentale ale psihicului. Astfel, inconștientul și subconștientul (sinele) și conștientul (ego-ul) și supraconștientul (supra-eul) – reprezentat prin valorile etice ale Adevărului, Binelui și Frumosului, sunt niveluri ale psihicului uman și fiecare dintre ele are un conținut specific. Freud consideră că inconștientul (sau abisul conștiinței) are un rol important în creație, asociindu-l cu inspirația ”magică” sau cu un puzzle al unor tendințe personale inconștiente, necunoscute. Arta este pentru Freud o trecere (sublimare) dinspre inconștient către conștient și supraconștient.

Astăzi însă, psihologii au înțeles că actul creator nu poate proveni exclusiv din inconștient – prin asociațiile libere pe care le poate oferi – ci, reprezintă un proces complex în care se combină inteligența, stilul de gândire ”out of the box”, perseverența în muncă, capacitatea de sacrificiu de sine dar și educația artistică primită. Talentul nu mai este un mister pentru psihologi. Mulți oameni au diverse aptitudini (talente) dar o multitudine de alți factori fac acel talent să devină o realitate propriu-zisă. Dotarea nativă conduce spre afirmare și succes doar dacă este acompaniată de un caracter puternic, de voință, inteligență și perseverență. Azi, știința a dovedit că inspirația debordantă este stimulată de un anumit comportament, de nonconformism, de curiozitate, dorința de a explora, cât și de o determinare constantă în a realiza toate acestea.

O.R. – Există mulți psihologi şi psihanaliști care folosesc arta ca mijloc terapeutic chiar în timpul consultărilor lor. Manifestarea creativă este un supliment terapeutic de valoare?

M.R. – Terapia prin artă este un curent actual în psihoterapie și se bazează pe ideea că arta este în esență un proces de katharsis (de curățare, eliberare) a unor tensiuni interioare. S-a constatat că folosirea acestei modalități de exprimare poate îmbunătăți starea psihică a unor persoane cu tulburări de comportament sau de personalitate. Însă, nu trebuie să exagerăm, întrucât există psihoterapii valide (cum ar fi terapiile cognitive, experiențiale, terapia rogersiană, bazată pe client și altele), cu puternice efecte ameliorative cu care, art terapia totuși, nu poate concura.

O.R. –  Trăim o perioadă specială, dificilă la nivel mondial, această pandemie care ne-a afectat pe toţi. Boris Cyrulnik ne spune că în această perioadă există o uzură a sufletului datorită, procesului de adaptare la noua situaţie, a echilibrului care a fost perturbat.  Otto Rank a propus arta ca o modalitate de a depăși anxietatea, Melanie Klein:  a sugerat arta ca reorganizator al structurii minții, Wilfred Bion a indicat că arta ar putea fi o modalitate de a contracara anxietatea. Este arta un mod de a învinge anxietatea, impulsurile și alte mecanisme inconștiente?

M.R. – În principiu, arta este o forță spirituală care poate modela și transforma sufletele. De aceea, mi se pare că arta ne poate ajuta să depășim momente de anxietate dar în același timp, arta poate conduce privitorul la conștientizare, ceea ce poate însemna o acumulare de anxietate. Goya nu te ajută să depășești anxietatea, el trezește spiritul în fața aspectelor reprobabile ale caracterului uman. Arta nu este neapărat o modalitate care ne înveselește și ne ajută să ne depășim tristețea. Ea acoperă toată gama de sentimente umane. Arta are profunzime (picturile Guernica, a lui Picasso, Moartea lui Socrate, aparținând lui J.-L. David), trezește nostalgii, oferă idealuri și conștientizează traume și frustrări. Ceea ce este minunat însă, este faptul că arta are puterea să conștientizeze toate acestea la un nivel sublimat, transcendent, oferind o îmbogățire autentică a personalității. Putem fi martorii ororilor războiului, putem empatiza cu victimele nevinovate fără să fi trăit cu adevărat războiul, tocmai pentru că avem acel ”ca și cum” pe care arta ni-l prezintă. Putem retrăi evenimente din istoria antică, bune sau rele, prin mijloacele artei, care sublimează și transcend temporalitatea și clipa prezentă. Creațiile artistice ne oferă lecții morale, fără a fi nevoie să trecem cu adevărat prin momente traumatizante, ci doar la un nivel metaforic și simbolic. De aceea, arta are un rol educativ inestimabil, unic și ea nu trebuie să lipsească din educația tinerei generații.

O.R. – „Pune puțină artă în viața lui și puțină viață în arta lui …” un citat din Louis Jouvet. Ce aduce mai mult arta decât terapia clasică?

M.R.- În general, psihoterapia clasică utilizează metode cognitive, comportamentale sau de interacțiune, având ca scop depășirea sau ameliorarea anumitor stări de tulburare psihică. Art terapia aduce în plus conectarea mai puternică la emoții, la sentimente, la expunerea prin culoare și simbol a traumelor, frustrărilor sau nemulțumirilor proprii. Este o îmbogățire a metodelor de psihoterapie și de aceea, merită luată în considerare.

Arta, pe de altă parte, este un domeniu complex, ce presupune individualități de excepție, curente artistice, tehnici și stiluri de pictură, implică talent și genialitate. Terapia prin artă rămâne un ”copil cuminte” al artei, o anexă cu multă lumina, în care indivizii cu probleme psihice își pot ameliora starea. Terapia prin artă începe atunci când opinează terapeutul și încetează odată cu necesitatea ei. Arta, în schimb, este un continuum pe care doar dispariția fizică a artistului o poate opri.

O.R. –Numeroase studii arată potențialul artei pentru bunăstarea personală, important nefiind rezultatele, ci practica în sine. În mod ideal, fiecare dintre noi ar trebui să includă un spațiu pentru creația artistică în viața noastră? Este esențial este să practicăm arta, să o folosim ca spaţiu de expresie, să o introducem în rutina noastră?

M.R. – Există această idee că arta se referă doar la pictură, muzică, teatru sau dans. Dar arta, în numeroase alte forme, face parte din viața noastră. Dragostea pentru frumos, pentru armonie se poate manifesta oricând și oriunde. Modul cum aranjăm o masă pentru musafirii noștri, felul cum aranjăm florile într-o glastră, chiar și organizarea ambientului în care trăim sau felul cum ne îmbrăcăm, pot reprezenta o preocupare pentru frumos, pentru artistic. Arta face parte din viața noastră și fiecare dintre noi o poate aborda într-un fel sau altul.

O.R.- Artele clasice sunt cele care au însoțit în mod tradițional omul și societățile de-a lungul istoriei. Astăzi, noile arte reprezintă noi căi pentru exprimarea umană. Una dintre caracteristicile lor este combinarea altor arte și adesea folosesc tehnologia într-un fel sau altul. Acestea răspund unor imense schimbări culturale pe care le-am experimentat în ultimele decenii, noi forme de exprimare. În calitate de artist, vedeţi noi modalități de a explora creativitatea?

M.R. – Inevitabil, evoluția societății, fie ea și tehnologică, se va reflecta în stilul artistic. Să nu uităm că evoluția societății, economică și tehnologică, au drept consecință schimbarea valorilor morale, a atitudinilor noastre sociale, a stilului nostru de viață, a libertăților individuale. Noua artă nu reflectă doar tehnologia – și chiar face apel la ea pentru a se manifesta, dar reflectă noile libertăți în relațiile interpersonale, în acceptarea laturilor considerate tabuu până acum în artă. Chiar dacă unele manifestări artistice moderne par că intrigă, stârnesc repulsie sau sentimente negative, ele fac parte totuși, din profilul artei actuale. Fără îndoială însă, că timpul va discerne adevăratele valori, păstrându-le și cultivându-le mai departe, în timp ce o artă a abjectului și reprobabilului, va fi menționată doar ca moment de umbră în istoria artei.

Fiecare artist va explora noi tehnici de creație, în funcție de preocupările proprii, de tendințele personale. În ce mă privește, am folosit diverse tehnici mixte în creație, care îmbogățesc o pictură, îi conferă consistență și o mai mare expresivitate.

O.R. – Arta poate fi folosită pentru autoeducare, comunicare şi integrare socială?

M.R. – În domeniul educației artistice se vorbește foarte mult de rolul important al artei în modelarea și dezvoltarea personalității. În țările civilizate ale Europei, tinerii sunt educați în spiritul artei, astfel că fiecare dintre ei studiază (după aptitudini) diverse arte (instrumente muzicale, pictură, teatru etc.) în cadrul școlii. Arta dezvoltă comunicarea interpersonală, ajută la cunoașterea de sine și la cunoașterea altora, dezvoltă aspectul esential al personalității – empatia dar și abilitățile sociale. Arta oferă tinerilor un ideal de viață, o motivație în plus pentru a studia și acționa. Ea poate, foarte bine să fie un mijloc educativ (prin metodele și instrumentele didactice) dar și un mijloc de autoeducare (lectură, spectacole etc.).

O.R. – Extinderea procesului de digitalizare este un câștig? Pot să apară schimbări psiho-culturale? Părerea dvs. în calitate de psiholog, pedagog şi om de artă.

M.R. –Aceste schimbări psiho-culturale, cum le-ați denumit, au apărut deja. Tinerii de azi sunt altfel decât tinerii de altă data. Digitalizarea oferă opțiuni practice nelimitate. Arta digitalizată devine un fapt real și foarte incitant. Se vorbește de ”virtual reality” în care arta pătrunde tot mai mult, sub forma jocurilor sau a documentarelor exploratorii. Cultura se îmbogățește cu noi creații, cu noi idei și cu un nou profil psihologic al omului: mai liber, nonconformist, ghidat de propriul ideal și de confort. Iar dacă există și unele inconveniente create de dependența exagerată față de tehnologie, zic să o luăm ca pe o atenționare și să încercăm să o corectăm, căutând și alte preocupări.

O.R. –Vorbim despre creativitate nu numai în domeniul artei, chiar în domeniile ştiinţifice, unde creativitatea poate conduce la descoperire. Există un secret pentru a deveni creativ?

M.R. – Creativitatea în știință este o temă esențială. În fond, cercetarea științifică se bazează pe descoperire, invenție și inovație. Creatologia sau domeniul care studiază procesul creativității, analizează factorii care stimulează sau blochează aptitudinile creative, analizează etapele procesului creativ (germinarea, insight-ul sau iluminarea, realizarea concretă a produsului și prezentarea acestuia publicului), factorii de care depinde creativitatea (biologici, intelectuali, genul, vârsta, factori economici și sociali).

Creativitatea este abordată azi cu mult curaj, sunt aplicate o mare diversitate de metode care stimulează creativitatea, între care, celebră este metoda brainstorming, pentru a aborda ideile noi în cercetare sau orice altă investigație.

Desigur, calitățile individuale constituie și ele factori ce ne ajută să devenim creativi: curiozitatea neobosită, adaptarea inteligentă, gândirea ”out of the box”, dorința de noutate, de schimbare în stilul de viață.

Ideea că geniul este asociat cu misterul sau altădată, cu ”nebunia”, sunt idei perisate, depășite istoric și științific. Creatorul de geniu apare celorlalți ca fiind nonconformist, special, deosebit dar ideea de ”nebunie” nu mai e demult asociată creativității. Dimpotrivă, a deveni un creator de succes implică o serie de aptitudini care sunt legate de acel ”dat” individual dar au legătură și cu educația, cu starea economică și socială, cu genul sau starea fiziologică în care se află creatorul.

Creativitatea reprezintă o trăsătură universală. Ea se poate manifesta, după cum deja am spus, în artă, în știință, în educație, în management, în modă și în orice alt domeniu în care omul lucrează.

O.R. – Ce reprezintă pictura pentru dumneavoastră?

M.R. – Pictura a fost o preocupare veche a mea, dar care a ieșit în prim-plan abia mai târziu, prin preocuparea pentru studiu și creație constantă. Am început să mă manifest în acest domeniu, venind în contact cu artiși de seamă ai Iașului, care m-au încurajat și m-au făcut să cred în talentul meu. Acum, pictura este momentul de eliberare din viața mea, este bucuria de a împărtăși lumile interioare ale simțirii, ale ideilor importante ale vieții mele cu ceilalți.

Pictura a fost pentru mine o preocupare permanentă. Cu ani în urmă, am început un periplu prin Europa, pentru a întâlni creațiile marilor artiști. Soțul meu, grec, pasionat și preocupat de artă (creează vitralii interesante) m-a învățat că preocuparea pentru artă înseamnă să-i întâlnești pe marii artiști și operele lor. De aceea, primul obiectiv a fost să vedem și să revedem minunile artei grecești antice: Parthenonul, Delphos, Korinthos, Cape Sunio, Olympia, Mycenae, în Insula Creta – palatele Cnossos și Festos, casa în care s-a născut El Greco… La fel, m-am ”întâlnit” cu Picasso la Barcelona și la Madrid, cu Renoir, Gauguin, Manet, Monet, Sisley la Paris, cu Van Gogh, Rembrant, Vermeer, Von Dyck  la Amsterdam, cu Klimt, Miro, Kirshner și Kandinski la Munchen, cu Rafael, Da Vinci și Michelangelo la Roma, cu Praxiteles, Phidias, Moralis sau Ghikas, în Grecia. Arta nu este o creație în solitudine. Ea înseamnă a face parte dintr-o familie uriașă pe care merită să o cunoști de cât mai aproape.

În domeniul concret al creației personale, arta înseamnă comunicare cu ceilalți prin expozițiile de grup și personale, prin publicarea albumelor de pictură, prin premiile pentru pictură primite în țară și străinătate, prin colaborările internaționale realizate. În acest sens, amintesc câteva premii importante, primite în Olanda – 2012 (premiul III), în Italia – 2015 (premiul I al Criticii și premiul II al Galeriilor), Premiul Academiei Santa Sara din Italia – 2017, Distincția concursului la concursul international ”A. Băeșu”, organizat de Uniunea Artiștilor Plastici din România, la Piatra Neamț (2017)  și numeroase premii speciale pentru pictură primite aici, la Iași.

Întâlnirea cu publicul iubitor de artă reprezintă momentul de împlinire artistică pentru un pictor. Arta însăși devine completă, împlinită, doar atunci când ea este privită, înțeleasă și asimilată de privitor. Expozițiile de grup (din Germania, Grecia, Italia, România) și expozițiile personale realizate în România, Grecia (Atena, Korinth, Katerini, Veria, Insula Creta) completează o imagine de ansamblu a activității mele artistice.

O.R. – Care sunt artiştii care v-au marcat parcursul creativ?

M.R. – Se poate constata cu ușurință că stilul abordat în picturile mele face parte dintr-un curent modern al artei: expresionismul. Este acea mișcare artistică în care importantă este emoția, ideea, subiectivitatea, intensitatea expresiei, mai mult decât ”frumusețea” formelor și armoniilor clasice. Expresionismul se caracterizează prin tendinta de a da formă trăirii lăuntrice, sentimentelor si neliniștilor omenești, alături de o covârșitoare aspirație spre absolut. Astfel, corifeii artei expresioniste care m-au marcat au fost Picasso, Kandinski, Klimt, Miro, alături de curentul impresionist care a surprins genial sensibilitatea simțirii umane.  Dincolo de ”iubirile” unui artist, el va căuta propria cale și propriul mod de exprimare, conturându-și propriul stil, care devine în timp recognoscibil. Expoziția mea din 2018, din Iași, intitulată ”Portrait party at Picasso” este un exemplu de influență din partea unui maestru dar și un exemplu de detașare și de irupere pe un alt drum, a propriului stil.

O.R. – Care este cea mai mare calitate a unui artist? Şi cel mai mare defect?

M.R. – Mi s-ar părea simplist să numesc doar o calitate (”cea mai importantă”) a unui artist, atâta timp cât el însuși este un complex de însușiri, aptitudini și atitudini. Da, un artist, cred eu, ar trebui să aibă talent dar acest talent, singur, nu duce nicăieri, nu este suficient. El trebuie însoțit de educație, perseverență și foarte multă muncă și uneori, de o conjunctură socială, familială, favorabilă. Un artist talentat și prolific este o persoană cu o putere de muncă uriașă și cu un caracter deosebit de puternic. Ca ”defect” sau ca o ”scădere” a personalității unui artist cred că este lipsa de perseverență, care întrerupe actul creator, transferul mesajului artistic dinspre artist spre consumatorul de artă. Astfel, destinul creator al individului se frânge.

O.R. – Ce vă caracterizează mai mult: spontaneitatea sau studiul?

M.R. – În ce mă privește, tendința spre studiu a fost una importantă. Probabil, de aceea, am urmat întâi cursurile Facultății de Psihologie și abia apoi am urmat cursurile despre artă. Nu se poate spune însă, că actul creației nu este unul caracterizat de spontaneitate, de emoție, de conjunctural. Nevoia de a crea are spontaneitatea sa proprie, căreia creatorul se supune, o amușinează și merge pe ”urmele” ei… Ce aș vrea să clarificăm vizavi de spontaneitate: creația nu înseamnă doar inspirație, dorință de a pune pe pânză un gând, o idee. Fără muncă asiduă, fără studiu, fără perseverență și numeroase sacrificii în viața personală, un creator nu-și poate duce la capăt opera. Inspirația și spontaneitatea sunt importante dar fără educație artistică și mai ales, fără muncă și dăruire, nu te poți bucura de o operă împlinită.

O.R. – În pânzele dvs fiecare culoare parcă ascunde o poveste. În tabloul dvs ”MARTORUL TIMPULUI”, (este o lucrare care mie, personal, mi-a plăcut în mod deosebit), albastrul irumpe în mai multe nuanţe, stălucitor ca o bucurie. Este culoarea Cerului. Specialiștii în psihologie abisală  asociază nuanţele de albastru cu „relaxarea spirituală”. Un cer al eliberării, al bucuriei, calm şi echilibru. Este adevărat, psihologia culorilor susţine că în vremuri complicate, nesigure, oamenii sunt atraşi mai mult de culoarea albastră?

M.R. – Într-o operă picturală nu are importanță doar culoarea, ci și formele alese de autor. Albastrul, el însuși, poate avea tonuri adânci, meditative, chiar exprimând ideea morții, dar poate avea și tonuri optimiste, deschise spre zbor, reflectând dorința pentru noi începuturi. În pictura la care faceți referire este vorba despre un albastru al speranței, într-un flux al devenirii, inevitabil, de neoprit. Timpul este entitatea supremă căreia ne supunem. Timpul transformă bucuria în tristețe, lumina în întuneric și invers. Ca indivizi suntem supuși timpului, el ne amprentează destinul, trupul, idealurile… Viața nu este un curs lin, ea presupune înălțimi și abisuri… Fiind un martor al timpului ești un martor al acestei oscilații între bine și rău, între lumină și întuneric, între înălțimi și abisuri. Este unul dintre tablourile importantre ale noii mele expoziții ”Înălțimi și abisuri” ce va avea loc între 1-10 aprilie, 2021, la Galeria ”Th. Pallady” din Iași, sub egida Uniunii Artiștilor Plastici din România, Filiala Iași, – unde vă invit cu plăcere!

O.R. – Care este opera dvs. care vă reprezintă cel mai bine?

M.R. – Operele unui artist sunt precum copiii unei mame. Îi iubești pe toți la fel, te reflectă, te exprimă și te reprezintă. În funcție de culoare, aș spune că, probabil, creațiile cu dominanta mov, mă exprimă cel mai intim, cel mai bine Harpa judecății, Coștient-Inconștient, Martorul timpului, Lady in mauve…

O.R. – Care ar fi ingredientele unei expoziţii de succes?

M.R. – Diversitatea ideilor reprezentate prin imagini, expresivitatea operelor, prezența consumatorului de artă. Și absența pandemiei!

O.R. – Care sunt valorile fundamentale călăuză în viaţa dvs?

M.R. – Libertatea gândirii, permanenta căutare a noului, a creativității, un itinerar necurmat al căutării valorilor artistice ale lumii (muzee, arhitectură modernă sau clasică, artă contemporană).

O.R. – Trei cuvinte care descriu munca dvs. de artist?

M.R. – Emoție, introspecție și străduință/perseverență.

O.R. – Şi care este cuvântul dvs. de suflet, preferat?

M.R. – Libertatea spirituală.

Vă mulţumim pentru acest interviu şi vă aşteptăm cu o expoziţie sau în cadrul unei conferinţe la Beirut.

 

Interviu realizat de Anca Cheaito – ORIENT ROMÂNESC , Beirut – Liban, martie 2021