1 MARTIE – MARTIȘORUL, Simbolul primǎverii ȋn Romậnia
Românii sărbătoresc venirea primăverii într-un mod unic, la începutul lunii martie. După vechiul calendar roman,1 Martie era prima zi din an şi se celebra sărbătoarea „Matronalia” la care se desfăşurau serbările lui Marte, zeul forţelor naturii, al primăverii şi al agriculturii.
An de an de 1 Martie ne recǎpǎtǎm speranța și optimismul. Martie este momentul ȋn care ȋncepem sǎ cǎutǎm primul ghiocel, ca semn al venirii primǎverii cu adevǎrat. Acum frigul incepe sa se ȋmpleteascǎ cu razele soarelui, ȋntunericul cu lumina și dupǎ o iarnǎ grea cu omǎt mare, ȋnvinge viața, primǎvara, soarele. Acest triumf al reȋnvierii și regenerǎrii este invocat prin Martișorul pe care-l dǎruim celor dragi, ca mic semn ce ne dorim sǎ le aducǎ fericire și noroc.
CE ESTE MẰRȚIȘORUL? Semnificația Martișorului la romậni a rǎmas aceeași de-a lungul timpului: este un simbol al primǎverii, al revenirii la viațǎ. El ne aduce optimism și credința ȋn mai bine.
Mărţişorul, inclus în patrimoniul UNESCO
Mărţişorul a fost acceptat pentru a fi inclus în lista reprezentantivă UNESCO a patrimoniului imaterial al umanităţii. Este decizia luată în cadrul sesiunii Comitetului Interguvernamental pentru Salvgardarea Patrimoniului Cultural Imaterial de la Jeju, Coreea de Sud. Conform studiilor etnologice, mărţişorul este strâns legat de tradiţiile Anului Nou, sărbătorit în trecut în luna martie, ca formă primitivă de celebrare a Anului Agrar, corelat cu ciclurile vegetative şi astronomice.
ISTORIA MĂRŢIŞORULUI
MĂRŢIŞORUL este un mic obiect de podoabă legat de un șnur împletit dintr-un fir alb și unul roșu, care apare în tradiția românilor și a unor populații învecinate. Femeile și fetele primesc mărțișoare și le poartă pe durata lunii martie, ca semn al sosirii primăverii. Împreună cu mărțișorul se oferă adesea și flori timpurii de primăvară, cea mai reprezentativă fiind ghiocelul.
Mituri ale Mărțișorului – Voinicul care a eliberat Soarele
Un mit povestește cum Soarele a coborât pe Pământ în chip de fată preafrumoasă. Dar un zmeu a furat-o și a închis-o în palatul lui. Atunci păsările au încetat să cânte, copiii au uitat de joacă și veselie, și lumea întreagă a căzut în mâhnire. Văzând ce se întâmplă fără Soare, un tânăr curajos a pornit spre palatul zmeului să elibereze preafrumoasa fată. A căutat palatul un an încheiat, iar când l-a găsit, a chemat zmeul la luptă dreaptă. Tânărul a învins creatura și a eliberat fata. Aceasta s-a ridicat înapoi pe Cer și iarăși a luminat întregul pământ. A venit primăvara, oamenii și-au recăpătat veselia, dar tânărul luptător zăcea în palatul zmeului după luptele grele pe care le avuse. Sângele cald i s-a scurs pe zăpadă, până când l-a lăsat pe tânăr fără suflare. În locurile în care zăpada s-a topit, au răsărit ghiocei, vestitori ai primăverii. Se zice că de atunci lumea cinstește memoria tânărului curajos legând cu o ață două flori: una albă, alta roșie. Culoarea roșie simbolizează dragostea către frumos și amintește de curajul tânărului, iar cea albă este a ghiocelului, prima floare a primăverii.
Lupta Primăverii cu Iarna
Conform unui mit, în prima zi a lunii martie, frumoasa Primăvară a ieșit la marginea pădurii și a observat cum, într-o poiană, într-o tufă de porumbari, de sub zăpadă răsare un ghiocel. Ea a hotărât să-l ajute și a început a da la o parte zăpada și a rupe ramurile spinoase. Iarna, văzând aceasta, s-a înfuriat și a chemat vântul și gerul să distrugă floarea. Ghiocelul a înghețat imediat. Primăvara a acoperit apoi ghiocelul cu mâinile ei, dar s-a rănit la un deget din cauza mărăcinilor. Din deget s-a prelins o picătură de sânge fierbinte care, căzând peste floare, a făcut-o să reînvie. În acest fel, Primăvara a învins Iarna, iar culorile mărțișorului simbolizează sângele ei roșu pe zăpada albă.
Istoric: Originile sărbătorii mărțișorului nu sunt cunoscute exact, dar se consideră că ea a apărut pe vremea Imperiului Roman, când Anul Nou era sărbătorit în prima zi a primăverii, în luna lui Marte. Acesta nu era numai zeul războiului, ci și al fertilității și vegetației. Această dualitate este remarcată în culorile mărțișorului, albul însemnând pace, iar roșu, război. La originile mǎrțișorului a stat o monedǎ de aur sau de argint, la care se atașa o sfoarǎ fǎcutǎ din douǎ fire rǎsucite, una roșie și alta albǎ ( sau alb și negru), ce semnificau lupta vieții asupra morții, a sǎnǎtǎții ȋmpotriva bolii.Exista credința, conform cǎreia, aceastǎ amuletǎ aducea noroc și fericire.
Ȋn credința popularǎ mǎrtișorul simbolizeazǎ funia anului care aduna, prin ȋmpletirea celor douǎ fire, cele 365 de zile calendaristice. Culorile alb și roșu reprezintǎ cele douǎ anotimpuri opuse, iarna și vara, ȋn vechile societǎți tradiționale fiind cunoscute doar aceste douǎ anotimpuri de bazǎ, primǎvara și toamna fiind considerate a fi doar anotimpuri de trecere. Conform credințelor bucovinene, mǎrțișorul este firul zilelor din an tors de Baba Dochia ȋn timp ce urca cu oile pe munte, asemǎnǎtor firului vieții omului tors la naștere de cǎtre ursitoare. Culoarea albǎ reprezintǎ frigul iernii ce se incheie, iar cea roșie cǎldura verii ce urmeazǎ.
Anul Nou a fost sărbătorit pe 1 martie până la începutul secolului al XVIII-lea. Cercetări arheologice efectuate în România, la Schela Cladovei, au scos la iveală amulete asemănătoare cu mărțișorul datând de acum cca. 8 000 ani. Amuletele formate din pietricele vopsite în alb și roșu erau purtate la gât. Documentar, mărțișorul a fost atestat pentru prima oară într-o lucrare de-a lui Iordache Golescu. Folcloristul Simion Florea Marian presupune că în Moldova și Bucovina mărțișorul era compus dintr-o monedă de aur sau de argint, prinsă cu ață albă-roșie, și era purtat de copii în jurul gâtului. Fetele adolescente purtau și ele mărțișor la gât în primele 12 zile ale lui martie, pentru ca mai apoi să îl prindă în păr și să-l păstreze până la sosirea primilor cocori și înflorirea arborilor. La acel moment, fetele își scoteau mărțișorul și-l atârnau de creanga unui copac sau altul, iar moneda o dădeau pe caș. Aceste „ritualuri” asigurau un an productiv. Ȋn alte documente, istoria martișorului are la baza atestǎri documentare ȋncǎ din secolul trecut. Istoria mǎrtișorului ȋncepe cậnd Soarele ȋntruchipat ȋntr-un bǎrbat chipeș cobora pe pǎmậnt pentru a dansa hora ȋn sate. Un dragon l-a rǎpit și l-a ȋnchis ȋntr-un beci al unui palat. Nimeni nu ȋndrǎznea sǎ-l salveze pe Soare. Un tậnǎr curajos a cǎlǎtorit 3 anotimpuri (vara, toamna și iarna) pậnǎ a gǎsit castelul și s-a luptat cu dragonul multe zile pậnǎ a reușit sǎ-l ȋnfrậngǎ. Soarele a fost eliberat iar sậngele tậnǎrului rǎnit cǎdea pe zǎpadǎ transformậnd-o ȋn ghiocei, mesageri ai primǎverii. Tậnǎrul curajos a murit fericit vǎzậnd cǎ viața sa a servit unui scop atật de nobil: venirea primǎverii.
ÎN PREZENT : În prezent, mărțișorul este purtat întreaga lună martie, după care este prins de ramurile unui pom fructifer. Se crede că aceasta va aduce belșug în casele oamenilor. Se zice că dacă cineva își pune o dorință în timp ce atârnă mărțișorul de pom, aceasta se va împlini numaidecât. La începutul lui aprilie, într-o mare parte a satelor României și Moldovei, pomii sunt împodobiți de mărțișoare. În unele județe ale României, mărțișorul este purtat doar primele două săptămâni. În localitățile transilvănene mărțișoarele sunt atârnate de uși, ferestre, de coarnele animalelor domestice, întrucât se consideră că astfel se poate de speriat duhurile rele. În județul Bihor de crede că dacă oamenii se spală cu apa de ploaie căzută pe 1 Martie, vor deveni mai frumoși și mai sănătoși. În Banat fetele se spală cu zăpadă pentru ca să fie iubite. În Dobrogea mărțișoarele sunt purtate până la sosirea cocorilor, apoi aruncate în aer pentru ca fericirea să fie mare și înaripată. În zona Moldovei pe 1 Martie se oferă mărțișoare băieților de către fete, aceștia oferind la rândul lor fetelor mărțișoare de 8 martie (o mică diferență față de restul țării). Obiceiuri asemănătoare se pot întâlni în zona Balcanilor, în Bulgaria unde se cheamă Martenița (Мартеница), Macedonia, Albania.
ISTORIA MARTISORULUI – în alte documente
La Roma, ȋnceputul anului nou se sǎrbatorea la 1 Martie, luna care purta numele zeului Marte, ocrotitor al cậmpului și al turmelor, zeu care personifica nașterea naturii. La vechii traci aceleași atribute le avea zeul Marsyas-Silen, considerat inventatorul fluierului, cultul sǎu fiind legat de glia maternǎ și de vegetație. Lui ȋi erau consacrate sǎrbatorile primǎverii, ale florilor și fecunditǎții naturii. Ȋn multe sǎpǎturi arheologice din Romậnia s-au gǎsit marțișoare cu o vechime mai mare de 8 000 de ani. Sub forma unor mici pietre de rậu vopsite ȋn alb și negru, ele erau ȋnșirate pe ațǎ și se purtau la gật. Culoarea roșie, datǎ de foc, sậnge și soare, era atribuitǎ vieții, deci femeii. Ȋn schimb culoarea albǎ, conferitǎ de limpezimea apelor, de albul norilor, era specificǎ ȋnțelepciunii bǎrbatului. De altfel, șnurul mǎrțișorului exprima ȋmpletirea inseparabilǎ a celor douǎ principii ca o permanentǎ mișcare a materiei. El semnifica schimbul de forțe vitale care dau naștere viului, necurmatul ciclu al naturii. Rǎspậndit ȋn toate proviciile țǎrii, mǎrțișorul este pomenit pentru prima datǎ de Iordache Golescu. Folcloristul Simion Florea Marian relateazǎ cǎ ȋn Moldova și Bucovina mǎrțișorul consta ȋntr-o monedǎ de aur sau de argint legatǎ cu un șnur alb și roșu la gậtul copiilor. Era credinta cǎ portul mǎrțișorului face ca aceștia sǎ aibǎ noroc. Fetele ȋl purtau timp de douǎsprezece zile la gật, dupǎ care-l prindeau ȋn pǎr și-l țineau astfel pậnǎ la sosirea berzelor sau pậnǎ ce ȋnflorea primul pom. Dupǎ aceea, cu șnurul legau creanga pomului, iar cu banul primit ȋși cupǎrau caș, pentru ca tot anul sǎ la fie fața frumoasǎ și albǎ.
Astăzi, 1 Martie, este prima zi de primăvară, prilej de bucurie pentru fiecare dintre noi. Bucurie pe care o vom împărtăşi cu toţi cei apropiaţi și iubiți. Aşa-i tradiţia, pe care inclusiv strǎmoșii noștri, dacii, o respectau. Se crede că şi pe vremea lor simbolurile primăverii erau realizate iarna, dar se purtau doar după prima zi de martie. Pe vremea dacilor, micile amulete de primăvară nu erau mărţişoare, ca astăzi, ci pietricele albe şi roşii. Tot în vechime, în unele locuri, mărţişoarele erau monede atîrnate de fire subţiri de lînă, în cele două culori naturale ale lînii, alb şi negru. Moneda era, după rangul celui ce o poartă, de aur, argint sau bronz şi se purta pentru a avea noroc şi pentru a aduce vreme bună în tot timpul anului. Dacii credeau ca aceste amulete aduc fertilitate, frumuseţe şi previn arsurile cauzate de soare. În vechime, mărţişoarele se purtau pînă înfloreau pomii, iar apoi se atîrnau de crengile acestora, pentru a le feri de îngheţ şi a favoriza roade bogate.
Despre mărţişor au apărut şi multe legende care s-au transmis din generaţie în generaţie. Multe sunt legate de baba Dochia, personaj din mitologia populară. Una dintre aceste legende spune că o femeie bătrînă, care se numea Dochia, avea o fiică vitregă pe care o chinuia cu munci grele. Într-o zi de iarnă, Dochia i-a dat fetei o haină neagră şi i-a cerut să o spele la rậu pậnă devine albă ca zăpada. S-a chinuit degeaba fata şi a cuprins-o disperarea, căci, cu cật spăla mai tare, haina se înnegrea. Atunci a apărut un bărbat care se numea Mărţişor şi i-a dăruit fetei o floare fermecată, roşie şi albă, care a făcut o minune şi haina cea neagră s-a făcut albă ca neaua. Se spune că, de ciudă, baba a plecat în lume, iar pe drum şi-a aruncat furioasă cojoacele…
Astfel, întrucât Mărţişorul este inseparabil de tradiţia Dochiei carpatice, se poate afirma cu certitudine că acesta este un obicei vechi românesc, atestat în toate zonele locuite de români şi aromâni, preluat apoi de alte popoare din centrul şi sud-estul Europei.
Mǎrțișorul era un simbol purtat cu multǎ demnitate și chiar solemnitate de cǎtre membrii societǎții tradiționale.
Generalizat astăzi la sate şi oraşe, mărţişorul este confecţionat din două fire colorate alb şi roşu, de care se prinde un obiect artizanal, pentru a fi dăruit fetelor şi femeilor care îl poartă agăţat în piept una sau mai multe zile.
