Luna martie venea cu bucurii și surprize în copilărie, mărțișorul, primăvara, serbarea de 8 martie, toată atmosfera aceea festivă și mucenicii. Mamaie le spune și astăzi măcinici, nu știe de ce ne face în fiecare an pe 9 martie măcinici, așa a apucat de la bunica ei pe când stăteau „la sat, la Movilița” , se chema Voievodul Mihai satul, un sat tipic dobrogean, s-au schimbat vremurile, s-au schimbat oamenii, s-a schimbat și numele satului dar măcinicii tot la fel se fac.
La dobrogeni, măcinicii sunt și copți în cuptor dar și fierți. Se face un aluat, o cocă vârtoasă cu apă, drojdie și un praf de sare, se face un șnur care se răsucește în opturi mici, pe când clocotește apa, se pun la fiert, după ce sunt gata, se drege zeama cu miere, nucă măcinată și scorțișoară, un deliciu.
Și bunica Tincuța de la Comănești ne făcea mucenici, ea îi făcea copți în cuptor. Frământa un aluat de post cu apă, drojdie, puțin zahăr vanilat și un praf de sare, îl dospea bine, îl forma în opturi dolofane și le dădea la cuptor. Când erau gata coapte, le ungea cu miere și le presăra nucă măcinată, poți să pui și scorțișoară după gust. Se servesc calzi și se savurează încet, fiecare îmbucătură te duce cu sufletul mai aproape de cuptorul bunicii unde-i tare bine.
Să ducem tradiția cu noi, oriunde ne-ar purta viața, timpul și destinul. Tradițiile de acasă sunt lăstarii rădăcinilor noastre.
Poftă bună!
Cristina Timariu
