Supranumită „Pasărea Măiastră a muzicii româneşti”, „Edith Piaf a României”, „reprezentanta întregii românimi”, „marea doamnă a milenarului cântec românesc”, „mitul Maria Tănase”, ori „Privighetoarea cântecului popular românesc”, Maria Tănase a reprezentat un fenomen unic în muzica românească, fiind însă considerată şi prima divă din ţara noastră, în adevăratul sens al termenului.
Despre Maria Tănase, o mare artistă a românilor, se pot scrie pagini ȋntregi. “Ne aflam ȋn faţa unui fenomen! N-am mai auzit până azi nici un cântăreţ izbutind să interpreteze cu asemenea talent și originalitate cântecul nostru popular, păstrând nealterată autenticitatea versului și melodiei”, spunea compozitorul și dirijorul Theodor Rogalski.
„Sunt voci care nu exprimă numai frumosul muzical, minunea veche şi cu toate astea mereu nouă a cântecului, ci ceva mai mult, exprimă sufletul unui loc şi al unui timp. Aşa a fost vocea Mariei. Când cânta ea, parcă plângea un violoncel cu strunele de mătase”- Constantin Nottara
Maria Tănase s-a născut ȋn București, pe 25 septembrie 1913, ȋn mahalaua Cărămidarilor, pe uliţa Livada cu Duzi. Prima dată a apărut ȋn public pe scena Căminului Cultural “Cărămidarii de Jos” ȋn anul 1921. Apoi pe scena Liceului “Ion Heliade Rădulescu”, unde a frecventat cursul inferior. Cu ajutorul gazetarului Sandu Eliad a pătruns ȋn atmosfera unui cenaclu al tinerilor intelectuali ai cărui memebrii o vor sfătui să urce pe scenă. Debutul artistic a avut loc la teatrul de revistă condus de renumitul Constantin Tănase. Apare ȋn revista “Cărăbuș-Expres” din 2 iunie 1934 cu pseudonimul Mary Atanasiu. Primele ȋnregistrări pe discuri de ceară le-a făcut ȋn anul 1936 sub patronajul casei de discuri londoneze “Columbia”, cu ajutorul artistei Aurora Sotropa, de care a legat-o ulterior o mare prietenie. Firma londoneza ȋi imprimă un număr mare de discuri iar ȋn 20 febraurie 1937, Maria Tănase debutează la Radio București.
În 1938 se integrează ȋn colectivul artistic al “Alhambrei” ȋntemeiată de omul de teatru Nicolae Vlădoianu, acceptând să cânte cu un taraf ţărănesc alcătuit de ea. După succesul cu “Constelaţia Alhambrei” să cânte pe estrada restaurantului “Neptun”, lângă Piaţa Buzești, unde ȋi va cunoaște pe Nicolae Folescu, marele nostru cântăreţ de operă, scriitorul Alexandru Hodos, sculptorul Mac Constantinescu, poetul Camil Baltazar, diplomaţi și oameni de afaceri străini, atrași de noutatea și frumuseţea folclorului românesc și ȋnţelepciunea cuprinsă ȋn versul românesc.
Tot ȋn anul 1938 ȋl ȋntâlnește pe sculptorul Constantin Brâncuşi. Brâncuşi ȋi declara nostalgic: „Când te ascult cum le zici, Mărie, aș fi în stare să dăltuiesc pentru fiecare cântec de-al nostru o Pasăre Măiastră ! … Am colindat toată lumea, mă cunoaște tot pământul prin ce m-am priceput să fac, dar când aud cântecele noastre, mă apucă un dor de țară, de oltenii tăi și-ai mei, de apa tânguitoare a Jiului, de satul meu… „.
Începând cu 1939 se deschide activitatea internaţională a talentatei interprete. Maria Tanase și Grigoraș Dinicu sunt desemnaţi “ambasadori ai muzicii populare românești” la expoziţia internaţională de al New York. În anii războiului, Maria Tănase participă, alături de mari artişti precum George Enescu, George Vraca sau Constantin Tănase, la spectacole organizate pentru răniţi sau la unităţile militare, unul dintre acestea fiind serbarea Pomului de Crăciun la Regimentul de Gardă Călare, la care au asistat Regele Mihai, Regina Mamă Elena şi Mareşalul Ion Antonescu, precum şi alţi membri ai guvernului. Între 1953 şi 1961, Maria Tănase a înregistrat nu mai puţin de 24 de albume, din care patru în limba franceză.
În anul 1955, a primit „Premiul de Stat”, iar doi ani mai târziu titlul de „Artist emerit”. Maria Tănase dorea ca restul vietii să-l ȋnchine ȋnvăţământului pedagogic de factură folclorică. La cererea sa, a fost transferată ȋn funcţia de folclorist la orchestra „Taraful Gorjului“ din Tg. Jiu, unde prezintă concerte și spectacole aparţinând repertoriului folcloric oltenesc.
S-a stins din viaţă ȋn anul 1963 la 22 iunie. Corpul neînsufleţit al artistei a fost depus la Teatrul de Revistă, s-a instituit zi de doliu naţional, şi a fost condusă pe ultimul său drum, spre Cimitirul Bellu, de sute de mii de oameni care o iubeau şi o admirau în mod deosebit. Şi-a dorit ca după moartea ei să se facă o fântână „pe un drum secetos, dornic de apă”, pentru ca drumeţii să îşi potolească setea.
Maria Tanase a lăsat ȋn urma sa o bogată moștenire folclorică și artistică. A fost premiată post-mortem la Académie Charles-Cros de la Paris, în anul 1965, cu Grand Prix du Disque. Începând cu anul 1969, la Craiova are loc Festivalul-Concurs Naţional al interpreţilor cântecului popular românesc „Maria Tănase”, ca un omagiu adus marii cântăreţe, iar de-a lungul anilor, în mai multe oraşe din ţară, artere importante din Bucureşti, Craiova, Iaşi şi chiar Chişinău au primit numele marii artiste. Ea reprezintă Marea Doamnă a cântecului popular românesc.
ORIENT ROMANESC, mai, 2018
