Alina Celia Cumpan

– poet, editorialist (n. 9 iunie 1983, Oraviţa, Caraş-Severin).

Studii absolvite: Faculatea de Știinte Politice, Timișoara (2005); Institutul Diplomatic Român, București (2007), Facultarea de Administrație Publică (2007) și cursurile masteratului în Managementul Adminsitrației Publice (2009) din Reșița

Volume de poezii publicate:

Între două lumi şi mine, (2007 – volum de debut, Editura Dalami),

Har Risipit-Poemele Destinului, (2005, ediție bilingvă, Create Space USA) şi

Selfie Altruist (2017, Create Space USA), volum lansat în limba română şi tradus în engleză (Unselfish Selfie) şi spaniolă (Selfie Altruista).

Poezia Alinei Celia Cumpan este cuprinsă de criticul literar Gheorghe Jurma în volumul antologic ,,Reșița literară,, Editura TIM, precum și de scriitorul Daniel Ioniță în lucrarea ,,Testament – Anthology of Romanin Verse,,  Ediția a III-a, Editura Minerva

De-a lungul anilor, semnează editoriale pentru diferite publicaţii din România.

În 2008 înfiinţează Festivalul Naţional Studenţesc de Poezie ,,Ion Chichere,, sub coordonarea Ministerului Educaţiei, Cercetării şi Tineretului, prefaţând în 2008 şi 2009 (ca director general al Casei de Cultură a Studenţilor din Reşiţa) culegerile colective de poezii – ,,Viziuni,,.

În 2010 lansează în mediul studenţesc un amplu proiect de păstrare şi promovare a patrimoniului cultural naţional, coordonând publicarea albumului de fotografie ,,Misterele Banatului în Imagini,,.

Stabilită din 2010 în Chicago – USA, este președintă a Societății AUTENTIC de Limba și Cultura Română din Chicago, membră a cenaclului Retro din aceeași metropolă și un promotor activ al limbii românești de peste ocean. Primul proiect al identiții naționale prin artă adresat tututor copiilor românilor din afara granițelor țării o are în calitate de inițiator pe Alina Cumpan.

POEM PENTRU NOI

Noi nu știm să plângem
ca oamenii,
Noi plângem cu oameni,
cu spatele lor pe fețele noastre,
cu ușile fără amintiri
ce niciodată nu plâng
agresate în tocuri;
Cu eșarfele din vitrină
ce tânjesc după
un decolteu cu viață;
Cu trestiile
ce-și spun iubirea și-n noroi;
Cu sapele
lovite de pământul
ce nu le învinețește încheieturile;
cu Imnul, cu doina,
cu priceasna celui ce-și simte neamul
în ele.
Noi nu plângem ca oamenii…
plângem cu tot ce nu pot plânge oamenii în noi.
Noi, plângem în refrene de credință!

CĂRARE

Înger sudat de cîte un umăr
poartă durerea planetei.
Sân nesupt de sfinţi,
gât sucit pe-o inimă
priviți…
emoția sughite-n cerneala toamnelor.
La tine, se simte adiind plânsul.
La mine, miroase a scoarță de nor.
La noi, pulsul a plecat la cules de amintiri.
Undeva în lume se naşte
altundeva în lume se moare
şi în mijloc se doare.
Groapă acoperită de groapă
privire nevăzută
destine cu șireturi desfăcute
așteptare și-o cărare
cu durere pe stânga.

 

DEPARTE DE CLOPOT

Aș vrea ca în ochii tăi
să nu văd maratonul lacrimilor mele;
Aș vrea ca-n zâmbetul tău
să nu aud toaca îngândurărilor mele;
Aș vrea ca în felul tău
să nu aduni nimic
din felul meu.
As vrea să te țin departe,
tot mai departe
de clopotele
pomenirii noastre.

(din volumul ,,Selfie altruist,, – Create Space, USA 2017)

 

ÎN MINE

Mama mi-a spus ,,fii mamă,,
Tata mi-a spus ,,fii tată,,
Copilul mi-a spus ,,fii copil,,
Tu mi-ai spus ,,fii tu,,
Îngerul mi-a spus ,,fii înger,,
Eu am trăit…
topind din toţi în mine.

DES-PĂR-ȚI-RE

Nu suntem pregătiți pentru nimic…
nici pentru moarte, nici pentru viață,
nici pentru ploaie, nici pentru ceață,
nici pentru dat, nici pentru luat,
nici de hulit, nici de lăudat.
Nu suntem pregătiți pentru nimic…
nici să zidim, nici să zdrobim,
nici să urâm, nici să iubim,
nici să visăm, nici să sperăm,
nici să vibrăm, nici să mimăm.
Nu suntem pregătiți pentru nimic…
nici pentru o despărțire fără pregătire
fie ea și-n silabe.

FEŢE

Gemete cu feţe de oameni
Ape cu feţe de cer
Cer cu feţe de pământ
Tăceri cu feţe de gânduri
Copaci cu feţe de anotimpuri
Iubiri cu neştiute feţe.

FĂRĂ NUME

Nu știu cum mă cheamă,
nici dacă vreodată chemarea-mi va avea un nume.
Nu știu ce sunt,
nici dacă cum sunt este destul.
Ai mei m-au început la poarta alfabetului
terminându-mă în fața ei.
Nu știu cum mă cheamă
când obosită
o caut pe mama,
doina ce alina
colajul rătăcirilor nespuse pe nume.

EGALITATE

Cândva vom fi egali
pentru că azi suntem cu toţii viitoare umbre
ale unor cruci
pe care alţii le vor duce în spate.

(din volumul ,,Har risipit – Poenele Destinului,, Bilingual Edition, Create Space, USA 2015)

 

PENTRU TOT

Mie să-mi săpaţi două gropi
una pentru ceea ce voi fi
şi alta pentru ceea ce n-am reuşit să fiu.

(din volumul ,,Har risipit – Poenele Destinului,, Bilingual Edition, Create Space, USA 2015)

 

 

CUTREMUR

Norocul prostului-i orfan.
Iubiri pietonale, rebele, efemere, încurcate, descurcate, alintate, agresate.
Avortoni rătăciți din zona de confort.
Amnezie pe neimportant, pe putrefacție de neinteresant.
Lumânări ce ard la morții încă vii asigurați de înmormântare.
Mulțumiri sfințite pentru Omul pe cale de dispariție.
Dorințe umflate cu heliu, camuflate în personaje secrete,
Păgânitate lustruită-n întuneric de „interesanți” contemporani.
Căutări de adevăruri pe motoare de viteză online.
Declinări refulante de singular fără plural.
Onoare cu miros de naftalină.
Testamente cu numere la loto.
Nașteri programate după horoscop.
Probleme comune în evoluții diferențiate de atitudini.
Dependenți de mobile ce ne transformă în imobili
cu prelungiri de mâini robotizate și timp asasinat.
Stăpâni de conturi cu bătături în palmele altora, fără carduri.
Organe superioare pe înălțimi inferioare lor.
Strategii de supraviețuire în 3D monitorizate fără GPS de Dumnezeu.
Dezastre cedate supraviețuitorilor cotropiți de greșelile morților.
Cărăuși stângaci de destine feminine, sălbatice sclave de co-dependență.
Imperii ale spiritului creator cucerite de somnuri nedrepte.
Străini fără hotare, colonizați de resemnări universale migratoare.
Incisivitate împotriva posibilului hrănită de neputincioși analfabeți.
Pamflete din caracterele noastre la modă, demodate de tristețe.
Realitate afumată de publicitate ce dăunează grav rădăcinilor.
Neterminat decor de mileniu patru pe scara Richter a vieților noastre.

(din volumul ,,Selfie altruist,, – Create Space, USA 2017)

 

PÂNTEC PROPRIETAR

Sunt ultimul element
de păpușă rusească,
buchetul de alge
rătăcit pe mal
ce-şi aşteaptă valul,
registrul grav al braţelor
închise,
zâmbetul tragic
şi mănuşa desperecheată de box.
Sunt orice, oricine, oricum, dar nu a oricui…
doar a pântecelor mamei
cu titlul de proprietate garantat.

(din volumul ,,Har risipit – Poenele Destinului,, Bilingual Edition, Create Space, USA 2015)

 

EVRIKA

Evrika!
Am descifrat codul…
moral.
Ceva îmi spune c-am să mor
pe schela cuvântului
ce construieşte iertarea.
(din volumul ,,Har risipit – Poenele Destinului,, Bilingual Edition, Create Space, USA 2015)

 

 

NU VREM PĂMÂNT

Nu-ți trebuie picioare ca să pleci,
Nici mâini s-aduci iubire unde doare
Pân’ și iertarea-și are ceas de veci,
Pân’ și plecarea-și are a ei onoare.
Hotare ce-s trecute des în gând
Curaj supus copilului din cosmos,
Sătul de încercări, ești tot flămând
Și-n împăcarea clipei, zidești rostul.
Mai mult străin și mai puțin de-a lor,
Clădindu-ți rătăcirea-n ciob de datini
Donezi din gânduri să-ncălzești un dor
Și duci cu tine doine, cruci și patimi.
Plecat-a parcă țara dup-un rost
Cât tu-ți căutai un sens să-ți fie casă
Doar cerul nu mai cere nici un cost
Plătesti prea mult distanțe, ce apasă.
Oglindă agățată-n doi pereți,
Frumoasele-ți se pierd peste hotare,
Aiudul, prigonit de tinereți
Și daci viteji, dar fără de săgeți,
Ne-mpung în vise și în libertăți
căci noi,
noi nu mai vrem pământ
doar neamu-n legământ
pe glia unde dorul
își caută așezământ.

 

 

PLANETA DOARE

Iubire, anii trec străini de noi,
Ne reclădim din toți, dar suntem goi…
Iubirea-n care gândul ne-a rămas
Prin amintiri, își găsește popas.
Femeie, dă-mi putere să iubesc!
Pământurile plâng pe sub picioare,
Tu-mi dai și-mi iei lumina din povești
De dorul tău, chiar și planeta doare.
Te caut, când cerul strigă dupa noi
Te simt, când ochii-ți joacă în nevoi
Te văd cum pui regretu-n testament
Și-n anii fără mine ești absent.
Tu nu ai fost iubit, ai fost iubire
Noi nu am fost sortiți, am fost sortire
Distanța s-a împărțit la amândoi,
E timpul să trăim și pentru noi.

COLINDĂTORI PE-ACEST PAMÂNT

 

Deschideti poarta cei plecati
De-aveti sau nu o casa
Suflet cu sufletul mangaiati

Pe cei lasati acasa.

Flamanzi, satui, bogati, saraci
Cu tara, fara tara
Averea este pe pamant
Nasterea milenara.

O nastere, un inceput
Minune pentru lume
Iisus s-aduca ce e sfant

Si-n viata sa ne-ndrume.

Colindatori pe-acest pamant

Ratacitori de huma
Sa fredoman colidul sfant

Sub steaua ce indruma.

Sa fim mai blazi, sa fim mai buni
Sa fim ce-am fost odata

Sa credem inca in minuni

Prin dragostea purtata.

Versuri: Alina Celia Cumpan, Aranjament muzical: Vox Maris