Zoe Dumitrescu Buşulenga s-a născut pe data de 20 august 1920, la Bucureşti. Întreaga viaţă şi-a dedicat-o studiului şi promovării culturii naţionale româneşti. A fost fiica lui Nicolae Dumitrescu, jurist și a Mariei Apostol, filolog. Studiază la Şcoala Centrală din Bucureşti şi ia lecţii de muzică la Conservatorul „Pro-arte”. Reuşeşte să obţină distincţii în domeniul juridic şi filologic. A fost licențiatǎ ȋn Drept și Litere, doctor ȋn filologie (1970), redactor la Editura de Stat, asistent (1948), conf. prof. (1971) și șef al Catedrei de literaturǎ universalǎ și comparatǎ de la Universitatea din București, director al Institutului de Istorie și Teorie Literara „G. Calinescu” (1973). Vicepreședinte al Academiei de Științe Sociale și Politice (1970), președintele Comitetului Național Romận de Literaturǎ Comparatǎ (1975), membru ȋn Biroul executiv al International Comparative Literature Association (1973-1979), visiting professor la Amsterdam (1972), director al revistei Synthe-sis și al Revistei de istorie și teorie literarǎ.
Comparatist și critic de formație anglo-germanǎ, cu preocupǎri de interdisciplinaritate și de filosofie a culturii: Renașterea: Umanismul și dialogul artelor (1971); Valori și echivalente umanistice (1973), Periplu umanistic (1980), Itinerarii prin culturǎ (1982), inițiator și coordonator al unor sinteze de istorie literarǎ la Institutul pe care l-a condus, și-a dedicat ȋntreaga viațǎ culturii. S-a format sub influența și ȋn apropierea celor doi mari profesori care au dominat literele universitare de dupǎ rǎzboi, Tudor Vianu și George Cǎlinescu.
Cea mai mare parte din activitatea vieţii sale i-a dedicat-o poetului naţional Mihai Eminescu. Astfel, Zoe Dumitrescu Buşulenga a devenit unul dintre cei mai mari eminescologi ai ţării. Între 1964 şi 1989 ea publică patru mari volume în care este analizată minuţios viaţa şi opera marelui poet. O parte din numeroasele studii, eseuri și articole unde apar preocupǎri susținute pentru problematica culturii contemporane și pentru autori contemporani (M. Eliade, Arghezi, Philippide, I. Alexandru), au fost strậnse ȋn volumul Itinerarii prin cultura (1982), altele (ȋntre care o schițǎ de istorie a poeziei romậne sub forma unei antologii selective) au rǎmas ȋn paginile revistelor sau ale culegerilor unde au apǎrut. Toate contribuie la definirea profilului unei personalitǎți de o mare disponibilitate intelectualǎ. A tradus din diferite literaturi, a coordonat lucrǎri de bibliografie literarǎ, de istorie literarǎ și s-a consacrat cercetǎrii relației dintre scriitorii romậni și domeniul muzicii.
Datorită implicării sale în viaţa culturală, devine membră a Academiei Române, Academiei de Ştiinţe şi Studii Europene din Franţa și director al Şcolii Româneşti de la Roma. Ca recunoaștere a personalitǎții sale a fost aleasǎ membru al Académie Européenne des Sciences et des Artes și al Academiei Europaea. A fost distinsǎ cu premiul special al Uniunii Scriitorilor, cu premiile „Herder”,”Adelaide Ristori”,”Pleiade”. Ȋn 2003, președintele Ion Iliescu i-a acordat Ordinul Național pentru Merit ȋn grad de Ofițer pentru ȋntreaga activitate și contribuția la studierea, conservarea și promovarea patrimoniului cultural romậnesc.
Nu multă lume ştie că istoricul şi criticul literar Zoe Dumitrescu-Buşulenga este un model pentru cei care doresc să descopere adevărata esenţă a credinţei în Dumnezeu. Activitatea pentru care a fost consacrată nu are legătură cu biserica însă, în timp, a descoperit fascinaţia oferită de puterea divină şi a decis să-i ia calea. Într-una din scrierile sale, aceasta preciza: „Am avut un duhovnic care m-a introdus în esenţa rugăciunii – părintele Gheorghe Chiriac. Era un om extraordinar, doctor în teologie la Strasbourg. Făcuse o puşcărie amarnică şi era bătrîn. Mare credincios. Şi de la el am început să aflu de rugăciunea inimii. Ştia că eu o iubesc foarte mult pe Maica Domnului(…)”, susţinea intelectuala Zoe Dumitrescu Bușulenga.
După anul 2000,decide să se dedice vieţii monahale. Astfel, ea se mută definitiv la mânăstirea Văratec, judeţul Neamţ. Atmosfera din cadrul sfântului lăcaş îi era destul de cunoscută, în tinereţe Zoe Dumitrescu pribegind prin aceste locuri sfinte cu prietenii săi. „Venirea la Văratec a fost o întâmplare, să zicem. Dar nu este nimic întâmplător pe lume. Totul e făcut de sus. M-a invitat aici prietena mea Valerica Sadoveanu, în fiecare vară. Din ce în ce mai mult m-am apropiat de Văratec, am cunoscut Văratecul, am cunoscut celelalte mănăstiri dimprejur, m-am împrietenit cu preoţii, cu stareţii, cu călugării” evocă intelectuala în amintirile sale, citate de site-ul cuvantul-ortodox.ro. Cu câţiva ani înainte de a trece în nefiinţă, Zoe Dumitrescu Buşulenga decide să se apropie cu adevărat de Dumnezeu.
Astfel, ea se călugăreşte sub numele de maica Benedicta şi va purta acest statut până în clipa morţii, 20 mai 2006. Trupul neînsufleţit a fost înhumat în cimitirul mânăstirii Putna, iar zeci de oameni vin în pelerinaj să se roage la mormântul maicii.
Academician Zoe Dumitrescu Bușulenga – o mare personalitate, iar opera sa rǎmậne un capitol important al culturii noastre.
Sursa : Enciclopedia Romậniei
« Pentru mine, marea poezie a fost întotdeauna baia de frumuseţe în care m-am cufundat când am avut nevoie de intrarea în altă dimensiune. Poezia ţine, după părerea mea, de partea cea mai ascunsă, cea mai intimă a fiinţei noastre. Poezia echivalează aproape cu o rugăciune. În poezie te cufunzi pentru a te întoarce cu frumuseţe. În rugăciune intri pentru a te integra absolutului. »
« Pentru că intrăm în zona computerului, am pierdut plăcerea de a citi. Eu sunt un cetăţean al Galaxiei Gutenberg. Umanismul culturii se sprijină pe lectură, nu pe imagini fugitive. Lectura îţi lasă popasurile necesare pentru reflecţie, pentru meditaţie. Pierderea obişnuinţei lecturii este pericolul cel mai mare care ameninţă planeta, pentru că slăbeşte intelectul, puterea de gândire, şi te face să uiţi limba. »
Zoe Dumitrescu Buşulenga
