,, Dragobetele sărută fetele!''

În preajma zilei de 24 Februarie, oamenii țineau pe vremuri obiceiul Dragobetului( Ziua Îndrăgostiților, Cap de Primăvară, Logodnicul Păsărilor). Sărbătoarea marca începutul anului agricol, ieșirea din iarnă și începerea perioadei fertile. În multe zone din țară, obiceiul Dragobetului ilustrează aceeași preocupare pentru integrarea în ordinea firească a satului. Îmbrăcați în cele mai bune haine, fetele si flăcăii mergeau în pădurea din apropierea satului, culegeau flori și cântau. Plantele și florile culese erau folosite de tinerele fete la diverse farmace de dragoste.În unele locuri, fetele adunau zăpada rămasă la marginea pădurii sau pe fragi, o topeau și își spalau fața cu ea. Zăpada ,, zânelor” le făcea mai frumoase și mai drăgăstoase.

În credința populara, o fată nesărutată rămânea nemăritată în anul respectiv, de aceea, în jurul prânzului, dupa culegerea florilor din pădure, începea ,,zburătoritul”. Coborând spre sat în fugă și urmărite de băieți, fetele se lăsau sărutate de băiatul plăcut. Dacă flăcaul era iute de picior și fetei îi plăcea respectivul urmăritor, atunci avea loc o sărutare mai îndelungată în văzul tuturor. Sărutul reprezenta logodna celor doi, astfel cei din sat își dădeau seama la ce nunți vor participa în toamna acelui an. De aici a luat naștere și strigătura ,, Dragobetele sărută fetele!”