Photography of Life
Alma Roshan-Zamir (11 ani)
Is human nature good or bad? This is a question asked and debated over, for probably thousands of years. After all, most faiths say that we are created in the image of God, and He is not bad. What I believe is that it’s like a camera. If you take a picture of something, it doesn’t look exactly like the object you took a picture of. So, we are not exactly like God, but like a photo of Him. But, I was thinking, how far can we go with this? So, I thought of something I call Photography of Life. What if the first people in the world were the purest? See, if you take a picture of a picture of a picture, and so on, the picture will change a lot from the actual original photo. Thus, the Photography of Life. What if that was with human beings as well? The first people were the purest, and closest to God, and we just faded away more. But, we can clarify ourselves! We can clear ourselves up, by saying prayers and connecting ourselves to God. It’s also like a copier, all the copies getting more and more faded as they go. That doesn’t answer our question, though. Is human nature good or bad? Well, we are a picture, or even slight reflection of God, so we cannot have been created bad. We were created good, and we are good. We do have imperfections, but that does not mean we are bad. We were created perfect, but our photo is just a little blurry.
“With the hands of power, I made thee and with the fingers of strength I created thee; and within thee have I placed the essence of My light”. -Bahá’u’lláh
Cunoașterea
Cunoașterea este un subiect foarte complex, pe care mulți oameni l-au trecut cu vederea ca fiind capabili să-I inteleaga cu adevarat. Intr-o lume, devenita tot mai mult materialista, cunoasterea este privita tot mai mult ca pe o marfa, pe care nu trebuie sa o intelegi, ci trebuie doar sa o consumi. Dar, cunoasterea este cu mult mai profunda decat oamenii de astazi o percep. Eu cred că motivul pentru care, mulți dintre ei, nu reușesc să adere cunoasterea la adevăratul ei nivel de vitalitate este acela că se tem, într-un fel, de a face ceva nou, motiv prin intermediul caruia ei se intorc în vremea oamenilor din peșteră, și la faptul că nimeni nu vrea să investigheze pe cont propriu. Tradiția este devenita atât de puternică, în ziua de astăzi, încât nimeni nu are curajul sa iasa din matricea ei, si sa se intrebe: ia, stati un moment, aceasta nu este corecta, ce este atunci? Cunoașterea este acceptarea și căutarea adevărului. Dacă acceptăm adevărul, putem trăi cu un sentiment de implinire că nu am fost zombie, fără minte, la ceea ce cred părinții noștri. Dacă părinții nostril ne spun că Dumnezeu nu este real, iar noi doar acceptam orbeste, spunându-le copiilor nostri, la randul nostru, că Dumnezeu nu este real, ei îi vor spune copiilor lor, si tot asa mai departe, până când cineva va rupe, eventual, lantul imitarilor. Vrei ca tu sa fii acel cineva? Vrei sa găsești și să accepți adevărul? De fiecare dată când cineva îți spune ceva, nu consimți și crede, pana cand nu investighezi si te convingi singur de adevar. Acesta este un lucru simplu si la indemana fiecaruia dintre noi. Astfel vom putea discerne ce inseamna cunoastere, cu adevarat, si, numai astfel, ne vom putea atinge scopul vietii pentru care am fost creați.
Alma Roshan Zamir – Huston, Texas
