Ferestrele din tapiseriile mele sunt pretextul unor ,,cǎlǎtorii” ȋn visare, obligậndu-te sǎ le privești ȋndelung.Ele pot deveni spații locuibile ale spiritului. Iubesc ceea ce fac.  Mǎ bucur puternic de tot ce vǎd. Pentru a face tapiserie ȋți trebuie har, multǎ rǎbdare și mult timp. Muncǎ pậnǎ la umilințǎ și dragoste pentru lucru bine fǎcut. Totul este gậndit, chibzuit și prezentat sub semnul originalitǎții cu respect fațǎ de propria mea meserie.  Cred cǎ mǎiestria ȋn tapiserie nu constǎ ȋn a demonstra cǎ mai existǎ și astǎzi excelenți meșteșugari, ci a cǎutǎrii ȋn ceea ce privește echilibrul dintre ,,a pǎstra și a inova”.  Lucrez ȋn clasica tehnicǎ a celor de demult, ȋn haute-lisse, combinatǎ uneori cu ,,punctual de la Putna”, un punct de broderie pe care l-am aflat tot la cei din vechime. (Citez splendoarea și monumentalitatea broderiilor liturgice și laice prezente ȋn ,,Tezaurul de la Putna” din vremea lui Ștefan cel Mare ca și ȋn moștenirea domnitorilor Țǎrii Romậnești din sec.XVI și sec.XVII.   Tapiseria UMBRAE  PARVAE  VII expusǎ ȋn SNAC-Arta contemporanǎ ,Centenar 2018,tehnica :haute-lisse, broderie și desen pe pậnzǎ de iutǎ, 300x200cm, face parte din ciclul ,,Umbrae parvae” ȋnceput de mine ȋn anul 2000. Termenul  este o categorie esteticǎ ȋn METAMORFOZELE lui OVIDIU.

Am reușicela neamtut sǎ fac șapte  lucrǎri, tapiserii care ,,nici Palas, nici invidia, nu puteau sǎ le critice”dupǎ cum spunea poetul OVIDIU, vorbind despre țesǎturile vestite ale frumoasei Arachne,transformatǎ de gelozia Atenei ȋn pǎianjen.  Aceste treceri de la o culoare la alta, ,,adumbriri delicate” ridicǎ o tapiserie la rangul de arta ȋnaltǎ și o fac sǎ stea, indiferent de critica de arta chiar ȋn fața privirilor critice și tǎioase ale unei zeițe… Raza de luminǎ  ȋnsoțește cǎlǎtoriile ȋn visare ale privitorului, și mǎrturisirile de iubire fațǎ de semenii mei.  Spre ce se deschid  aceste ferestre? Se vor ȋntreba unii. Spre un peisaj, vor spune pozitiviștii. Spre vis. Vor spune idealiștii. Spre cer, vor spune poeții. Spre infinit vor crede iubitorii de metafore. Cert este cǎ spectacolul care se vede pe fereastrǎ e o veduta, redusǎ la minimum, un cer senin care exaltǎ frumusețea purǎ.

 

CELA  NEAMȚU, 15 noiembrie 2018, București