Prof. dr. Vicu MERLAN – Huşi
Pentru a ajunge la Balcic, cel mai la îndemână traseu este cel prin Vama Veche, din apropiere de Mangalia. De aici am urmat traseul de pe coasta Mării Negre, prin Sabla, până la Balcic. Spre a ajunge la castel, a trebuit să coborâm platoul calcaros al falezei înalte, pe drum dat de indicatoare. Castelul este poziţionat la baza falezei, astfel încât, a fost necesar, mai întâi, să traversăm Grădina Botanică, având expusă o vegetaţie mediteraneeană, astfel încât trebuie să achiţi biletele celor două obiective turistice.
Grădina Botanică are două sectoare: sectorul deschis cu o expunere la zi a speciilor uşor adaptate la condiţiile climatice din estul Bulgariei şi sectorul de sere, cu numeroase specii de cactuşi şi plante exotice mai pretenţioşi la climatul zonal.
După ce am traversat Grădina Botanică, am întâlnit, pe terasele înalte ale falezei, anexele Castelului, unde au locuit, în scurtele perioade de vacanţă, rudele apropiate ale reginei Maria.
Castelul reginei Maria, aflat la baza falezei, este înconjurat de o grădină de trandafiri, iar la circa 100 m nord este întâlnită micuţa bisericuţă, unde regina mergea adeseori să se roage, bisericuţă, unde şi astăzi se oficiază nunţi, botezuri şi chiar slujbe religioase. Pe terasa înaltă din dreptul Castelului se află mormântul reginei (astăzi gol, deoarece după retrocedarea Cadrilaterului, spre a nu fi profanat, resturile pământeşti ale reginei au fost duse la Mănăstirea Curtea de Argeş, unde se află necropola regilor români de după Al. I. Cuza).
Ȋntre 1913 si 1940, Balcic aparținea de Regatul Romậniei ȋmpreunǎ cu restul Dobrogei de Sud. Ȋn 1940, Cadrilaterul (inclusiv Balcicul) a trecut la bulgari. Construcția a fost ridicatǎ din ordinul Reginei Maria și era reședința de varǎ și, ȋn același timp, locul preferat al acesteia. Castelul ȋn sine nu este foarte spectaculos ȋn interior. Are mai degrabǎ un aer auster, lucru demonstrat si de numǎrul mic de ȋncǎperi. La parter este un hol și o salǎ de cel mult 50-60 de metri pǎtrați, iar la etaj este o baie turceascǎ, un living cu dormitor, un dressing și terasa castelului de unde poți admira marea.
Regina a construit castelul ȋmbinậnd stilul italienesc cu cel turcesc, cu minarete. Pereții construcției sunt vǎruiți ȋn alb. Ȋn incinta castelului sunt mai multe vile, izvorul sfậnt, Puntea Suspinelor, o cascadǎ, mormậntul Reginei Maria, o capelǎ sau Aleea vinului. Domeniul castelului cuprinde șase case, câte una pentru fiecare copil al Reginei Maria. Tot din dorința acesteia a fost ridicat și paraclisul „Stella Maris”, în stil ortodox, unde regina se reculegea. Atât de bine se simțea în „Cuibul Singuratic”, încât regina a lăsat dorința ca după moartea ei, inima să-i fie păstrată în incinta paraclisului.
Castelul a fost construit pe un teren oferit reginei de către bancherul Ioan Hrissovelonis, teren mărit prin achiziționarea de către statul român a altor terenuri vecine de la localnici. Lângă palat s-a construit un minaret, accentuând ambianța orientală. Vila „Cuibul singuratic” a fost proiectată de arhitectul E. Guneș și a fost construită între anii 1925 și 1929, lucrările fiind executate de firmele italiene Agostino Fabro (decorațiunile) și Giovanni Tomasini (zidăria, pavajul, mozaicurile și asfaltarea), sub directa supraveghere a secretarului particular al reginei : Gaëtan Denise.
A doua clădire a domeniului regal de la Balcic era vila Mavi Dalga („Valul albastru” în limba turcă), compusă din 16 camere, în care se aflau apartamentele principelui Nicolae și ale doamnelor de onoare. Lângă ea se afla „Casa Suitei”, având camerele distribuite în formă de potcoavă, cu colonade spre mare și coloane spre interior. Unul dintre vizitatorii celebri la Castelul din Balcic a fost Paul Morand, scriitor și diplomat, care a fost găzduit în palatul reginei.
La restituirea Cadrilaterului către Bulgaria prin Tratatul de la Craiova din septembrie 1940, castelul a trecut din proprietatea ramurei române a familiei Hohenzollern-Sigmaringen în cea a ramurei bulgare a familiei Saxa-Coburg-Gotha (din care se trăgea și Regina Maria).
În septembrie 1944, Armata sovietică s-a cantonat în castel care a fost integral prădat inclusiv ușile și ferestrele. În anii 1950, Partidul Comunist Bulgar a decis renovarea și transformarea castelului în „casă de odihnă” pentru activiștii săi. În anii 1960 a fost transformat în muzeu, autoritățile culturale bulgare încercând să facă rost de mobilă, tablouri și icoane în stilul celor care apăreau în puținele fotografii figurând interiorul Castelului, așa cum arăta inițial. Grădina a devenit atunci botanică, trecând în custodia Universității din Sofia.
Bibliografie selectivă:
https://ro.wikipedia.org/wiki/Castelul_din_Balcic
Narcis Dorin Ion, Castele, palate și conace din România, vol. I, articolul Palatul regal din Balcic, Ed. Fundației Culturale Române, București, 2002.
