19 februarie – Sărbătorim în fiecare an la această dată cel mai mare sculptor al secolului XX, Constantin Brâncuşi, figura centrală în mişcarea artistică modernă, pionier abstractizării, considerat părintele sculpturii modern.  Opera sa a influenţat profund conceptul modern de formă în sculptură şi pictură.

Arta este prinsă în mod constant într-un flux nesfârșit de cuvinte, atât rostite, cât şi scrise. Evident, putem spune o mulțime de lucruri despre o operă de artă şi artistul care a creat-o. Evocăm, de exemplu, viața artistului, istoria, biografia sa, evenimente formative și alte ipoteze despre constituția sa psihologică, caracterul sau înclinațiile sale. Textele despre artă sunt, de asemenea, pline de descrieri tehnice ale materialelor, instrumentelor și proceselor utilizate de artiști. Este întotdeauna interesant să evaluezi ce a realizat un artist și cum a influențat opera sa tendințele artistice. Cu toate acestea, compilarea faptelor și a informațiilor obiective despre viața și opera artiștilor este doar un preambul al marelui corp de eseuri critice care descriu opera de artă și caracteristicile acesteia. Încercăm invariabil să-l interpretăm și să ne gândim la profunzimile sale, sociale și politice, precum și psihologice și filosofice. Calitățile estetice și metafizice ale operei de artă dau naștere la speculații nesfârșite.

Tot acest limbaj, inteligent și sensibil, uneori artistic și perspicace, îl tipărim sub formă de texte, articole sau prezentări care hrănesc media culturale și rafturile de cărți. Pe cât de interesante sunt aceste încercări de a descrie o operă de artă, este evident că nici cel mai bogat și mai bun limbaj vorbit nu poate înlocui niciodată experiența de a privi o pictură sau o sculptură, de a asculta o piesă de muzică sau chiar de a citi o poezie. Ne  regăsim mereu   în faţa operelor marelui sculptor Brâncuşi, impresionaţi de splendoarea acestora. Cuvintele parcă sunt sărace pentru a putea reda frumuseţea lucrărilor sale. Fiecare lucrare a lui Brâncuşi spune o poveste. Descrierile, transcrierile sau explicațiile vin mai târziu, în timp ce experiența trăită, de a ne afla în faţa acestor capodopere, ne atinge imediat, dincolo de conștiință, fără cuvinte.  Toată arta, indiferent de disciplină, mișcare, stil sau gen, este o experiență care se exprimă în termeni propria. Sculptura însă este o disciplină care se ocupă de valența dintre suprafață și formă. Dintotdeauna ea a transmis idealuri: realizare fizică, fertilitate, frumusețe, inteligență, compasiune, dreptate, moralitate.  Sculpturile lui Brâncuşi se definesc prin formele lor care vibrează de energie și prin principiul că orice manifestare materială ar fi datorată fluxurilor de energie emanate de o forță supremă.Fiecare formă la Brâncuşi vine dintr-o stare mentală, pasiuni și emoții. Odată cu această dezvoltare decisivă și de pionierat, Noțiuni abstracte precum evoluția, mișcarea, relativitatea și geometria structurală au devenit astfel cauzalitatea formală subiacentă în opera lui Brancuşi.  Arta este un sentiment. Brâncuşi este un adevărat poet al pietrei si lemnului, omul care face să răsune sunetul vieţii în materie, substanţa frumuseţii, adevărul mişcării. Frumuseţea în sculptură este un lucru sever şi dificil, ia naştere din perseverenţă şi răbdare pentru a putea surprinde intimitatea formelor. Nevoia de a crea sălăjuieşte în suflet, acolo sunt arderile, acolo se construieste un plan profund, un destin …Un sculptor trebuie să fie contopit cu materia, să elibereze figura care doarme înăuntrul ei, să o facă să-nflorească, să triumfe.Eliberată, ea încântă şi devastează sufletul. Pentru că ea începe de la inimă,de la inteligenţă, de la sensibilitate. Este un adevăr simplu şi sincer transmis de artist. Fiecare sculptură a lui Brâncuşi are încriptat în ea un întreg univers! Pasărea măiastră, Muza dormind, Sărutul toate sunt opere unde Brâncuşi şi-a depăşit originea de pământean, a încercat atingerea cerului. Opera sa integrează viziunea cosmosului,imensitatea şi profunzimea sa.  Brâncuşi este cel mai mare sculptor al secolului XX.Musa adormită rămâne în eternitate, magică şi strălucitoare precum astrul solar la linia orizontului. În ciuda micilor dimensiuni, prezenţa ei este atât de puternică şi ne imprimă acel sentiment al sacrului, necunoscut în istoria artei abstracte. Forma ovoidală la Brâncuşi, vine de la sursa, operele sale sunt un subsitut al sacrului, lucru care-l distinge de alţi artişti ai cubismului.  A încercat mereu să identifice esenţialul, profundul, nevăzutul,puritatea omului care trăieşte între Dunăre şi Carpaţi, la care pare să aspire întreaga operă a lui Brâncuși.Nu şi-a uitat niciodată originile, chiar la Paris, devenit “l’ermite de Montparnasse”, a păstrat în intimitatea lui  munţii şi vechile legend româneşti. „Simplitatea este o complexitate hotărâtă”, a spus artistul. De la începuturile sale până la lucrările ulterioare, Brâncuși folosește doar materiale „tradiționale”, precum marmură, piatră, lemn.

„Nu căutaţi formule ascunse sau mistere, ceea ce vă dau eu este bucurie pură. Priviţi sculpturile mele până ce le veţi vedea”, îi sfătuia Brâncuşi pe cei ce îi admirau creaţiile sale. Brâncuşi ne-a oferit conştiinţa formei.

În această perioadă suntem invitaţi să redescoperim frumusețea sculpturii marelui artist. Reţeaua Institutul Cultural Român organizează o serie de proiecte online dedicate lui Constantin Brâncuşi, la sediile sale din Bruxelles, Chişinău, Lisabona, Londra, Madrid, Paris şi Bucureşti.

„Săptămâna Brâncuşi” a început luni, 15 februarie 2021, pe canalele de comunicare ale Institutului Cultural Român (Facebook, Twitter, Instagram), cu o retrospectivă a expoziţiei „Brâncuşi. Sublimarea formei”, deschisă în perioada 2 octombrie 2019 – 2 februarie 2020 la Palatul Artelor BOZAR din Bruxelles, în cadrul Festivalului EUROPALIA.

Contribuția genială adusă de Constantin Brâncuși la înnoirea viziunii plastice în sculptura modernă este un fapt unanim recunoscut. Însă, pentru noi românii sărbătorirea marelui sculptor  reprezintă mai mult, reprezintă sărbătorirea eternului românesc.

Anca Cheaito, Beirut, februarie, 2021