pictor paula tudor

Paula Tudor – pictor român membru al Uniunilor Artiștilor Plastici din România din anul 1994, lucrează cu o metodă unică, brevetatǎ la Oficiul de Stat pentru Invenții și Mărci. Este o tehnicǎ de lucru inedită, picturǎ pe lemn neşlefuit şi pentru care deţine drept de autor .

Lemnul a fost folosit ca suport de cǎtre pictorii egipteni, greci, romani și bizantini, de artiști ca Rafael, Rubens, Grigorescu.

Picturile Paulei Tudor  au ajuns în expoziţiile din întreaga lume si dezvăluie un artist cu o putere imaginativ-creatoare care și-a definit o manieră proprie de exprimare plastică.

 

1.  M-am nascut si am copilarit in com.Niculitel. Situat in nordul Dobrogei, Niculitelul este asezat pe ruinele unui grandios oras Traianopolis care avea aproximativ 30.000 de locuitori, infiintat de stapinirea Romana si care comunica cu cetatea Noviodunum[Isaccea de astazi]. Remarcabile sunt aici „Valul lui Traian” un zid de protectie care s-a distrus in perioada colectivizarii fortate din timpul comunismului, Bazilica Paleocrestina din sec 4 e.n.,
Biserica Sf.Tanase sec 13 ,manastirile Cocos ,Celic ,Saon sec 19. Relieful este variat ,de la coline cu pasuni si paduri de tei, cimpii cu podgorii de vii ,[vinurile medaliate si recunoscute in toata lumea], pina la balti cu intinse covoare de nuferi si si variate specii de pesti,protejate ca Patrimoniu UNESCO , facind parte din Delta Dunarii.

Casa mea era la poalele unui deal pe care am mers la sanius ,am cules flori si plante medicinale ,i-am admirat schimbarile cromatice in fiecare anotimp si mai tarziu cind mama mea zacea fara cale de intoarcere am simtit ca dealul este viu si vegheaza ca un preot. L-am pictat in mai multe variante , iar Editura Minerva l-a publicat pe volumul ZARI SI ETAPE de Lucian Blaga,in 1989.

Obiceiul OLARIILOR [in traditia populara se faceau focuri in noaptea ,inainte de inceperea
postului mare ,care semnificau purificarea populatiei satului si pregatirea pentru intimpinatrea
lui Hristos]se facea tot pe acest deal si in imprejurimi. Copil fiind am participat la aceste ritualuri de purificare impreuna cu fratele meu si verisorii mei.

Foarte aproape de casa mea locuiau lautarii care cintau la horele din sat si la inmormintari, auzeam frecvent in timpul saptaminii repetitiile care le faceau si sunetele alamurilor dadeau spatialitate si culoare copilariei mele.
Ulita copilariei mele era un covor de iarba ,prin care serpuia o poteca , pe care
putea sa treaca doar o singura persoana. Aceasta strada se termina intr-o livada de ciresi batrini de 100 de ani,ai nimanui si unde noi ne bucuram de bogatia lor.

Am participat la toate obiceiurile satului legate de copilarie: colindele ,sorcova , olariile, mersul
cu caruta la ZBOR,[se marcau zile religioase la manastirile din apropirea satului]si le-am
trait cu intensitate .Foarte mult m-au marcat basmele populare pe care le spunea cu mult
har mama mea , ea fiind si foarte talentata in combinatia culorilor covoarelor pe care le tesea.
Parintii m-au incurajat si nu voi uita niciodata prima cutie de culori de ulei pe care mi-a cumparat-o pe furis mama mea , la fel cum i-a cumparat si fratelui meu prima chitara[el fiind atunci pasionat de muzica ]
hirtie creponata, invatatorul meu care ma aprecia si ma incuraja in mod deosebit,
Jocurile copilariei, hora din sat, colindele, serbarile scolare unde am avut o rochita rosie din
copiii care erau in echipa cu mine dar si in competitie , parintii si fratele meu si-au pus
amprenta asupra formarii mele de mai tirziu.

Intimplator intr-o vacanta au venit la Niculitel studenti de la Academia de Arte din Bucuresti
sa faca practica de specialitate. Erau de la sectia sculptura si foloseau argila din zona.
Aveau nevoie de modele ,iar noi copii fiind am pozat pentru ei ; imi amintesc si acum cit
de uimta priveam lucrarile lor si tot ce era legat de aceasta meserie, fara sa stiu ca
mai tirziu voi modela si eu avind ca profesoara pe IULIA ONITA  [a fost una din cele mai cunoscute sculptorite din Romania] si voi desena indrumata de profesorul TRAIAN BRADEAN unul din cei mai mari desenatori din Romania.

2. Dar profesorul care m-a descoperit a fost D-l ALBU GHEORGHE ,in primul an de liceu.
El  a format o grupa de 15 elevi cei mai talentati din scoala si ne pregatea intr-un
Cerc de desen pe care-l dotase cu mulaje de gips, sevalete ,albume de arta si ne desfasuram activitatea in week-end. D-l Albu Gheorghe ma aprecia ca fiind cea mai talentata din acesta grupa , dar o spunea fara ca ceilalti elevi sa auda, din tact pedagogic.
La Academia de Arte profesorul Traian Bradean ne-a impus un regim de lucru foarte sever,
mergea pina acolo incit incuia usa cind incepeam ora de lucru si daca cineva intirzia , nu mai putea intra decit la pauza. Era sever cu studentii si cu modelele care preferau sa nu pozeze la clasa noastra, din cauza programului impus. Colegii ne spuneau ca suntem „Trupa de soc a D-lui Bradean”.

Profesorul nostru era atit de riguros cu desenul incit a cerut sa ni se monteze o tabla alba in sala de studiu , pe care desena si desenam cu carbune. El a ilustrat Anatomia artistica dupa care se studiaza si astazi la Academia de Arte. Cind ne facea corectura lucrarilor vorbea ca un duhovnic cu noi si trecea dincolo de partea tehnica a lucrarii , gasind semnificatii nebanuite in lucrarile noastre. Misiunea lui de indrumator s-a continuat pentru mine multi ani dupa ce am terminat scoala , el venind intotdeauna la expozitiile pe care le-am facut de-a lungul anilor.
Am avut un mic incident cu D-l Bradean la o tema de peisaj cind ne-a dat doua zile libere sa desenam dupa copaci in parc si apoi revenind in atelier cu schitele sa continaum lucrarea.
Cind ne-am intors cu schitele din natura, ne-a pus note [el nu punea nota 10 si a notat la colegii mei cu 8,7 ,9 ,iar cind a vazut desenele mele a spus: tu ai nota 2 fiindca ai copiat dupa Leonardo da Vinci. Am fost foarte bucuroasa in sinea mea ,dar revoltata ca nu ma credea ca nu copiasem , desi insistam sa-l conving. Pina la urma argumentul suprem a fost ca vreau sa mearga in parc unde am desenat ,sa vada ca acesti pomi exista !Atunci a inteles si mi-a dat nota 10 ,singurul 10 pe care l-am primit de la el. Acum ma intreb unde sunt lucrarile mele din studentie, de ce nu le-am pastrat, ca erau deosebite[mai am doar doua].
Ca pictor, Profesorul Traian Bradean m-a format pe figurativ ,desi el are un desen mai riguros din linii frinte, iar eu ma exprim mai usor prin linii curbe.

 

3.   Sunt numita „pictorita florilor”si ma atrage ,culoarea,forma perfectiunea lor ,dar mai ales ca florile si plantele pentru mine sunt ca niste fiinte vii ,care transmit mesaje pozitive lumii
noastre . Sunt puternic atrasa de plantele medicinale, mergind pina acolo ca experimentez forta lor de terapeutica.
Primele mele tablouri aveau mai pregnant amprenta picturii flamande si erau preponderent pe fond inchis, pe parcurs mi-am deschis paleta cromatica si am dat sensuri onirice lucrarilor mele.
In pictura romaneasca am afinitati cu pictorii Frentiu Sever si Sabin Balasa.

pictor paula tudor

4.   Cred ca paleta mai deschisa din ultima perioada reflecta atitudinea mea pozitiva si optimista fata de viata, dar am pictat si teme dramatice cum ar fi tabloul „Apocalipsa” sau” Omagiu”, dedicat unor persoane dragi din familie, care nu mai sunt printre noi, unde gama cromatica este mai sobra.

5.   Peisajele pictate de mine sunt definite „onirice” deoarece incerc sa vad dincolo de tot ce este concret in lumea palpabila si cred ca cele nevazute ,dar existente, ne determina viata.
Un pasionat admirator al operei mele care este foarte evoluat spiritual mi-a spus ca simte anumite lucrari ca fiind inspirate din NAGUAL un spatiu spiritual la care se ajunge foarte greu.

pictor paula tudor

6.     Acelasi lucru il pot spune si despre simetriile din tablourile mele care prezinta subiectul concret pe de o parte si difuz ,misterios ,transfigurat pe de alta parte. Luate ca un tot, la final formeaza o lume care te provoaca la interogatii si meditatie.

7.   Fazele mele de dezvoltare ca profesionist au fost mai intii  ca desenator prin studiile facute dupa model in Academia de arte ,apoi ca pictor am trecu printr-o perioda foarte restrinsa cromatic , as putea spune ca lucram intr-o gama monocroma , care nu ma mai reprezinta acum si perioada actuala cind paleta este diversificata cromatic contrastele complementare sunt  frecvent intrebuintate in tablourile mele, la fel si curajul de a folosi culorile inchise sau pure.

pictor paula tudor

8.   Pictura religioasa am abordat-o inca din peroada cind ma pregateam pentru Academia de arte, deoarece am avut in familie trei matusi calugarite , surorile tatalui meu si ele m-au influentat cumva in acest sens. Am facut copii dupa Leonardo da Vinci -Sfinta Ana, Filippo Lippi- Fecioara Maria ,dar si dupa icoane bizantine .

pictor paula tudor

Metoda prin care pictez acum icoanele bizantine respectind fibra lemnului s-a nascut 
din admiratia pe care o am pentru lemnul cu fibra pronuntata si care creaza in sine o compozitie. Am incercat sa fac o simbioza intre icoana  si lemnul atit de armonios ritmat prin fibra lui, lasind sa traiasca impreuna imaginea si fibra formind un tot in contradictie aparenta. Astfel imaginea pictata pare incompleta ,dar este astfel o provocarepentru privitor care devine creator in timpul lecturarii imaginii.
Aceasta metoda ,unica in lume, am brevetat-o la Oficiul de Stat pentru Inventii si Marci din Romania.

pictor paula tudor

In final vreau sa spun ca tablourile pe care le pictez in ultimul timp, mi se pare ca nu-mi apartin
ca mi-au fost daruite de cineva, le privesc,  eu facind parte din public , fiind detasata, pot 
avea o atitudine critica, fata de opera mea.