Ileana Vulpescu (n. 21 mai 1932, Bratovoești, județul Dolj) este o lexicografă, prozatoare, romancieră și traducătoare română. După o licență în Litere (limba și literatura franceză), la Facultatea de Filologie a Universității din București (1953-1958), a lucrat ca lexicograf la Institutul de Lingvistică al Academiei și a colaborat la redactarea lucrărilor Dicționarul limbii române și Dicționarul explicativ al limbii române (1959-1975). A fost soția poetului și traducătorului Romulus Vulpescu.
Ileana Vulpescu scrie proză și teatru, traduce din literaturile engleză, franceză și spaniolă, și semnează versiuni în limba franceză din literatura modernă și contemporană românească. Debutul său a avut loc în revista „Familia” din iulie 1966, cu povestirea Scrisoare către un cunoscut. În 1976, Ileana Vulpescu romanul său Rămas-bun (Editura Cartea Românească – 2100 de exemplare) a fost premiat cu Premiul Asociației Scriitorilor din București. Cinci ani mai târziu a primit Premiul „Ion Creangă” al Academiei Române și Premiul „Cântarea României” pentru romanul Arta conversației (Editura Cartea Românească – 50.000 de exemplare). În 1987 a primit premiul „Flacăra”, pentru „Sărută pământul acesta” (50.000 de exemplare). Din anul 1972, Ileana Vulpescu este membră a Uniunii Scriitorilor din România. Cel mai cunoscut roman este Arta conversației, care a reușit să ajungă best-seller înainte de 1989. Romanele ei au fost traduse în slovacă („Rămas-bun casei părintești”), maghiară („Arta conversației”), italiană („Sărută pământul acesta”) și franceză („Arta conversației”).
În 1991, întreaga activitate literară i-a fost încununată cu Premiul „România Mare”. Ileana Vulpescu a primit, în data de 23 octombrie 2015, din partea Fundației Dignitas un premiu și Trofeul Fundației Dignitas pentru Excelență -2015, conceput de artistul plastic Mircea Nechita. În același an, în iunie 2015, scriitoarei i-a fost conferit titlul de Cetățean de onoare al Craiovei, în semn de recunoștință pentru întreaga activitate culturală, pentru participarea sa la redactarea lucrărilor Dicționarul limbii române și Dicționarul explicativ al limbii române, pentru toate proiectele sale care au promovat și promovează imaginea pozitivă a României și pentru susținerea mediului academic. Distinsă cu medalia Ordinului Național „Steaua României”.
Fragment din seria de interviuri acordate de dna.Ileana Vulpescu jurnalistei Alla Stậncaru-Luncǎ
ILEANA VULPESCU de vorbă cu Alla Stâncaru-Luncă
VALS DE SIBELIUS, Editura EIKON 2017 (Editura Eikon este acreditată de Consiliul Naţional al Cercetării Ştiinţifice din Învățământul Superior (CNCSIS)
INTELIGENŢĂ ŞI BUNĂTATE
A.S.L.: Spuneaţi undeva că două calităţi pe lume nu pot fi simulate şi nici înlocuite: inteligența și bunătatea..
I.V.: Inteligenţa nu se poate simula; bunătatea se mai poate.
A:S.L.: În roman ziceaţi că nici una, nici alta…
I.V.: Se poate să fi spus, dar între timp să-mi mai fi schimbat părerea. Bunătatea, dacă stai să te gândeşti, unii o simulează. Fac pe generoşii de „reclamă”. Ca să atragă atenţia asupra lor. Oricum, sunt prefereaţi celor zgârie- brânză. Dacă ştii să descifrezi omul, nu te-nşeli; dar se poate şi să te-nşeli cu privire la bunătate… Inteligenţa, însă, nu poate fi simulată. Aici nu există posibiltiăţi să faci pe deşteptul; să faci pe deşteptul, se poate, dar să fii deştept, e mai greu. Nu e mai greu, este imposibil. Inteligent te naşti. Inteligenţa asta poate rămâne cea de la naştere sau poate fi cultivată. Cultura nu sporeşte însă inteligenţa, aceasta e înnăscută. Am cunoscut persoane fără multă carte, dar care de o sclipitoare inteligenţă şi prin ceea ce fac şi prin ceea ce spun. Dar mai ales prin ceea ce spun. Poţi să ai studii şi să nu fii inteligent. Studiile nu sunt legate neapărat de inteligenţă. Sunt legate de o metodă de a învăţa, pur şi simplu. Adică să înveţi cum să foloseşti cunoştinţele. Aici intervine inteligenţa. Una este să le reproduci ca un papagal, şi alta este să le interpretezi şi să ştii să le explici.
A.S.L.: Tot dumneavoastră spuneaţi: „Inteligenţa nu poate schimba calitatea sufletească a omului”.
I.V.: Este foarte adevărat. Sunt oameni inteligenţi, care nu sunt buni deloc, din păcate. Deşi, zic, că o mare inteligenţă ar trebui să fie şi căptuşită cu bunătate. Înţelegerea lumii aşa cum ar trebui să fie ar fi de aşteptat să aducă şi bunătate omului. Sunt oameni foarte inteligenţi, dar inteligenţa lor nu este neapărat îndreptată spre bine. Este şi o inteligenţă care simte nevoia să ironizeze, să lovească într-un fel conlocutorul. Sunt tipuri de inteligenţă bonomă, cu studii. Sunt și oameni inteligenţi care înţeapă ca o viespe.
A.S.L.: Bunătatea: o calitate rar întâlnită în ziua de azi?
I.V.: Nu ştiu cât de des era întâlnită în alte secole…Secolul XX, doar am trait şi noi atunci, nu mi s-a părut că deborda de bunătate. E adevărat că în secolul XXI ai senzaţia că bunătatea s-a anemiat de tot; că ar avea nevoie de transfuzii… au apărut noi relaţii între oameni. Şi… este atâta tâlhărie… că stai să te gândeşti pe unde se mai ascunde bunătatea? Adică, chiar aşa, să furi la patru mâini şi să nu te gândeşti că-i păgubeşti pe alţii, e cam greu de acceptat. Şi e greu să accepţi că pe-acolo se furişează şi bunătatea. Un om bun la suflet e un om care caută să facă bine în toate împrejurările. Şi care nu concepe să facă rău cuiva. Adică, măcar să nu faci rău. Omul bun e săritor, îl ajută pe cel în nevoie; este cel care încearcă măcar prin milă să îndulcească viaţa cuiva. Îmi aduc aminte acum de o expresie, e şi un cântec popular: „A fi domn e o-ntâmplare,/ A fi OM e lucru mare”. Pentru că poţi să ajungi domn fără să fii bun. Ajungi într-o situaţie social privilegiată, asta e tot. Şi poţi să fii OM, dar să n-ajungi la niciun fel de demnităţi publice.
A.S.L.: Kiplig avea o poezie…„Dacă”
„Dacă-ntre Regi ţi-e firea neschimbată
Ca şi-n Mulţime – nu străin de ea;
Amic sau nu, de nu pot să te-abată;
De toţi de-ţi pasă, dar de nimeni prea;
Dacă ţi-e dat, prin clipa zdrobitoare,
Să treci şi s-o întreci, mereu bonom,
atunci: a ta e Lumea asta mare
şi, mai mult, fiul meu: atunci – eşti Om!”
(Joseph Rudyard Kipling, Traducere Dan Duţescu )
I.V.: Kipling spune multe lucruri memorabile, printre care, unul pe care l-am reţinut.. „Ţara mea: la bine și la rău…” „My country, right or wrong ”
