Munţii Măcinului – un kogaionon al dacilor din Dobrogea

Prof. dr. Vicu MERLAN – Huşi

În cadrul itinerarului dobrogean ne-am ales ca reper localitatea Măcin. După ce am traversat Dunărea cu bacul pe la Galaţi, ne-am îndreptat spre localitatea Măcin. La ieşirea din localitate, ne-am încadrat în stânga, spre a ajunge la culmea nordică hercinică a Munţilor Măcinului. Pentru a ajunge la poalele munţilor cratonizaţi, am traversat lunca Dunării, ajungând până în apropierea Mănăstirii Cucoş. Am parcat, după care am urmat, cu rucsacul în spate, traseele marcate, urcând abruptul domol, dar impozant, pe latura de vest. Munții Măcinului au o structură geologică cea mai veche din România, de peste 600 de milioane de ani. Din punct de vedere tectonic sub forma unui mare anticlinoriu, din care eroziunea, foarte accentuată și îndelungată, a scos la suprafață granitele din corpurile locolitice de adâncime.

Parcul Naţional Măciun, oferă, pe lângă  varietatea floristică şi faunistică variată, exotică şi o perspectivă ocultă, esoterică, asupra unor artefacte preistorice ce sunt reprezentate de megaliţii întâlniţi aici: menhiri, dolmeni, babe, falusuri,  Sfinxul Măcinului etc. Formațiunile geologice predominante sunt granitele gnaisice, șisturile, grauwackele și conglomeratele (formatiunea de Carpelit), granitele, cuarțitele, filitele etc.

Aici pot fi identificate: Ţestoasa dobrogeană (Testudo graeca) – monument al naturii – sau Balaurul dobrogean (Elaphe sauromates) – cel mai mare şarpe din România. Şi dintre speciile de păsări pot fi observate: Acvila ţipătoare mare (Aquila danga), Şerpar (Circaetus gallicus), Şorecar mare (Buteo ruffinus), Şoim dunărean (Falco cherrug), iar dintre mamifere Căpriorul (Capreolus capreolus), Dihorul pătat (Vormela peregusna) şi alte specii. Apoi găsim: Clopoţelul dobrogean (Campanula romanica), Garofiţa pitică (Dianthus nardiformis), Dediţei (Pulsatilla balcana); fluturi endemici Polia cherrug, Chersotis laeta macini si Chersotis fibriola niculescui.

Platoul din jurul Sfinxului de Măcin este presărat cu numeroase reprezentări simbolice oculte, prelucrate în roca vulcanică a Munţilor Măcinului. Platoul reprezintă un adevărat altar ciclopic, presărat cu faloizi, dolmeni şi menhiri sau alte elemente simbolice iniţiatice. Pentru vremurile preistorice, a constituit un adevărat kogaionon, atât pentru daci cât şi pentru iniţiaţii populaţiilor străvechi, pelagii, de dinaintea lor.  Despre aceste artefacte există numeroase dovezi scrise, atât antice (Herodot, Strabon etc) cât şi recente (Vasile Pârvan, Nicolae Densuşianu, Ionel Brăteanu ş.a.).

Pe traseul spre Crucea Caramalăului am întâlnit o reprezentare sculpturală a unui dac cu căciulă de tarabostes (la circa 300 m nord de locul de campare, pe latura de nord a Platoului cu reprezentări ciclopice), parcă special plasat acolo spre a păzi poarta de pătrundere spre tainele oculte ce se puteau manifesta pe Platoul din apropiere.

 

 

                       În apropiere de Cruce, am identificat un domen de dimensiuni medii, aranjat într-o prăbuşire gravitaţională, unde a fost plasată o piatră pe orizontală.

 

 

Pe platoul din apropierea vârfului Vraju, la 335 m altitudine, am întâlnit mai mulţi falozi, cu urme de fasonare, unii răsturnaţi sau distruşi de exploziile pirotehnice.

        

Pe vârful Vraju, se disting mai multe babe, cu asemănătoare cu cele din Munţii Bucegi, iar în apropiere un dolmen.

Din păcate, se disting numeroase urme pirotehnice, care au detonat numeroşi falozi sau alte monumente megalitice din zonă, acţiuni săvârşite din dorinţa de a exploata piatra de construcţie sau chiar cu bună ştiinţă, spre a ne şterge urmele rădăcinilor ancestrale din care ne tragem.

Exploziile din baza muntelui, de la 300-400 m de Sfinx şi Platoul cu artefacte megalitice, au dus la prăbuşiri gravitaţionale iremediabile. Însăşi Sfinxul Măcinului este pe cale să fie distrus, baza acestuia fiind într-un echilibru precar.

 

Poziţia dominantă asupra Văii Dunării, asupra unui orizont vast, dar şi a energiilor telurice impresionante, dictate de microfaliile regiunii şi a conductibilităţii mecanice şi stratigrafice a rocilor vulcanice, au fost percepute de şamanii preistorici şi preoţii daci, fiind marcate prin megaliţii plasaţi pe liniile de forţă, în rezonanţă cu energiile ctonice. Astfel s-a ajuns, ca în această zonă, să fie efectuate numeroase ritualuri magice, divine, înălţătoare, în special de către clasa sargedoţială din Dobrogea şi împrejurimi.