SPUNE-MI
Cum ți-e gândul Primăvară, vrei să vii, sau te tocmesti
sub un strat de-agoniseală, sub zăpadă să mai crești…
Cum ți-e sufletul, mai spune-mi, nu te pierde-n nicăieri,
Iarna aceasta-i o minune: zămislește primăveri!
Cum să-ți fie ție teamă, cum să crezi că te-am uitat,
când ai lacrimă de mamă și ai muguri în oftat?!
Te pândește veșnicia, te visează muritorii,
esti vecină cu-agonia si tot tu…extazul florii!
Eu te-asemăn cu-o femeie care atunci când se arată
mor războiele-n tranșee neștiind că au fost odată…
Te asemăn cu-o grădină, unde înfloresc cuvinte,
cresc copii din rădăcină, ce au zâmbetele sfinte!
Lasă-te acum iubită, nu te crede înșelată,
mersul vremii e-o ispită, ești sămânță germinată!
Uneori, semeni cu mama și cu tot ce este-al ei…
alteori, semeni cu mine…spune-mi Primăvară, vrei?
Lili Lazǎr
JUMĂTATEA MEA
Jumătate ți-s femeie, jumătate-s poezie,
dintr-o aripă sihastră m-am trezit pereche ție,
zbor asupra acestei lumi, pân’ la moarte și-napoi,
unde stă adolescența și ne-așteaptă pe-amândoi.
Să ne învăluie sfiala, dintr-un vis cu heruvim,
o iubire ancestrală, să trăim și când murim,
să fii iarăsi pui de om , creator, din care eu
voi fi aripă în zbor, de-mi va cere Domnul meu.
Facem parte din Minunea dinainte de păcat,
când Edenul recunoaște orice trup nevinovat,
flacăra ce-o port în suflet rostul de a ne avea
e din tine, Poezia, care-i jumatatea mea .
Lili Lazǎr
