Ziua Bibliotecarului din România 

Este greu de ȋnchipuit o lume fără biblioteci. Gradul de cultură și civilizaţie al unei societăti a fost și rămâne condiţionat de instituţiile de cultură pe care le posedă. Biblioteca se ȋnscrie ȋntre cele cu importanţă civilizatoare, mai presus decât altele, fiind suma conștinţei umane ȋn decursul timpului. Biblioteca este o instituţie de cultură, este Lumea cărţilor unde găsim mereu o atmosfera aparte, de studiu, o atmosferă sobră, solemnă. O bibliotecă nu este un depozit de cărţi, un templu babilonian al manuscriselor de mult uitate pe rafturi. O bibliotecă este un templu al lecturii, al culturii, al valorilor universale. Astăzi,ȋn epoca informaţională se duce o luptă ȋntre Galaxia Gutemberg a cuvântului scris și Galaxia Marconi a informaţiei digitale, rapide, visual-auditive.

 De pe la începutul veacului nostru galaxia Gutenberg capătă un concurent primejdios. E fenomenul civilizaţiei Marconi, negreşit un factor enorm al progresului: de la lectură se trece la audibilitate. Descoperirile legate de epocalul Marconi au fost, se ştie, extraordinar favorizante dezvoltării presei şi, în general, a mass-media. Aşadar, bune decenii, cele două tipuri de expresie civilizatoare în materie de comunicare convieţuiesc bine, necesar şi reciproc determinant. Avem nevoie de amândouă pentru dezvoltarea eu-lui, pentru a ne perfectiona gândirea. O bibliotecă este un for de comunicare, de ȋmbogăţire culturală și spirituală, un element stimulator al gândirii și studiului și un liant care menţine relaţiile interumane. Este un adevăr axiomatic demonstrat, odată cu scurgerea timpului, că tezaurul cultural și știinţific adunat cu migală în biblioteci de-a lungul multor veacuri, cu efortul a zeci și zeci de generaţii este de mare folos pentru toţi cei care vor să se cultive, pentru a deveni utili societăţii.  Prin vechimea și importanţa profesiei, bibliotecarul este recunoscut ca având o profesie nobilă de mare elevaţie spirituală, o profesie care trebuie să-si menţină statutul și să fie ȋncadrată ȋn sistemul recunoscut de valori. Bibliotecarul este intermediar între valorile de cultură dintr-o bibliotecă și cel însetat de cunoaștere, adică de cititor.   Bibliotecarul este cel care cataloghează lucrările, alfabetic și tematic, le introduce ȋn ordinator, oferă informaţii despre orice volum. El este cel care ne antrenează ȋn activităţile culturale desfășurate ȋntr-o bibliotecă: lansare de carte, un colocviu, ȋntâlniri cu scriitorii, ateliere de scriere literară, prezentări de proiecte pedagogice.           A fi bibliotecar ȋnseamnă să iubești mult cărţile, să le respecţi, sa fii pasionat de lectură, să ai răbdare, pricepere, pregătire culturală, ȋnseamna să lucrezi cu publicul, să fii mereu disponibil, amabil, cu zâmbetul pe buze, să ai aplomb. A fi bibliotecar ȋnseamnă cultură și informaţie la zi, spirit creator și foarte mult entuziasm.                                                               Înca  din cele mai vechi timpuri, bibliotecarul era sinonim cu savantul – așa era în Biblioteca din Alexandria și în bibliotecile monastice din Evul Mediu. Bibliotecile încep sa apară în mănăstiri, sprijinând educaţia și învăţământul religios. Bibliotecarii erau călugări și se îngrijeau de copiatul manuscriselor, apoi mai târziu de tipăritul și păstratul cărţilor, pe care le împrumutau adesea învăţăceilor sau altor călugări, cel mai adesea obligându-i la lectură. La noi, ȋn România, meseria de bibliotecar  a apărut dupa 1800, dezvoltându-se în paralel cu învăţământul naţional. Primul bibliotecar faimos este B.P. Hașdeu. Acest geniu al culturii române a avut, între altele, și preocupări biblioteconomice, deși puţină lume știe aceasta. Astfel, B.P. Hașdeu, în 1862, în Proiectul de organizare și completare a Bibliotecii Naţionale din Iași, vine cu primele elemente teoretice de biblioteconomie în România. Între altele, vorbește de rolul social al bibliotecilor, dar și de modul de organizare a unui catalog de bibliotecă. Un alt mare bibliotecar al românilor a fost Mihai Eminescu, chiar dacă a slujit pentru puţină vreme această profesie, ca director al Bibliotecii Universităţii din Iași. Însă ca bibliotecarul român cel mai important rămâne Ioan Bianu, creatorul Bibliotecii Academiei Române, omul care a slujit această instituţie timp de 56 de ani. Ioan Bianu a făcut din Biblioteca Academiei depozitara întregii culturi române vechi și moderne, adunând cu trudă din ungherele cele mai îndepartate ale ţării mărturii scrise ale culturii și ale civilizaţiei noastre.                                                                                                                                                 A fi bibliotecar ȋnseamnă a avea o profesie nobilă, a fi mereu ȋn slujba comunităţii, a ȋnvăţământului, a construcţiei personalităţii tinerei generaţii, a educaţiei, a culturii și a păstrării valorilor naţionale și universale.                                                                                                  Cu această ocazie revista ORIENT ROMÂNESC  aduce  cu mult respect, un omagiu tuturor bibliotecarilor și le urează un călduros LA MULŢI ANI !

Anca Cheaito, 23 aprilie, 2018