„RECURS LA UNIRE – Centenarul Marii Uniri”, Maria Filipoiu
Editura Libris Editorial, 2018
Cartea de publicisticǎ istorico-literarǎ – Recurs la Unire este ȋnchinatǎ Centenarului Unirii și memoriei patriotice a celor care s-au jertfit ori au luptat pentru ȋnfǎptuirea idealului romậnilor -Mare Unire din 1918, ideal ce se dorea a fi milenar, dar conjuncturile istorice l-au curmat dupǎ numai 22 de ani (Romậnia Mare 1918-1940), stat unitar destrǎmat ȋn urma tratatului politic dintre Germania nazistǎ și Rusia stalinistǎ, prin care Basarabia revenea Rusiei, ȋn urma „Ultimatumului” Uniunii Sovietice din 26 iunie 1940.
Unirea ținuturilor romậnești, visul purtat de poporul daco-romận prin veacuri a fost realizatǎ pentru prima oarǎ ȋn anul 1600, de cǎtre Voievodul Mihai Viteazul – Domn al Țǎrii Romậnești (1593- 1600) care a stǎpậnit pentru scurt timp și celelalte douǎ provincii – Moldova și Ardealul (iunie 1600 – septembrie 1600), recunoscutǎ sub denumirea „Unirea personalǎ a lui Mihai.” (…)
Unirea a fost consolidatǎ abia trei secole mai tarziu, ȋn Romậnia modernǎ, la jumǎtatea secolului XIX: Unirea Principatelor Romậne -Țara Moldovei și Țara Romậneascǎ, fiind ȋntemeiat Primul Stat Unitar Romận, constitutional, de cǎtre Domnitorul Alexandru Ioan Cuza, la 24 ianuarie 1859.
Consemnatǎ ca „Mica Unire”, importanța ei a fost covậrșitoare pentru actul Marii Uniri de la 1918 – realizat ȋn mai multe etape.
Rolul esențial ȋn ȋnfǎptuirea Marii Uniri l-a avut Regina Maria, influentậndu-l pe Regele Ferdinand I- primul rege al Romậniei, care l-a succedat pe Domnitorul Alexandru Ioan Cuza – sǎ intre ȋn rǎzboi (Primul Razboi Mondial 1916-1918) de partea Antantei, act premergǎtor unirii Transilvaniei, Banatului, Crișanei, Maramureșului și Satmarului cu Regatul Romận (Vechiul Regat).
Ȋn timpul rǎzboiului, Regina Maria a facut dovada patriotismului suprem, ȋnrolậndu-se ca sorǎ medicalǎ pe front, chiar ȋn prima linie și ȋn tranșee, ȋngrijind soldații rǎniți, ceea ce i-a adus o mare popularitate pe plan internațional. (…) Despre spiritul militant al reginei Maria s-a spus cǎ ea a format o ȋntreaga generație de bǎrbați și toți o venerau, fiind recunoscutǎ ca cea mai popularǎ femeie din țarǎ, devenind, astfel, un model pentru generațiile acelor vremuri. (Autoarea)
Fragment din cartea Recurs la Unire :
„Marea Unire din 1918 a fost procesul istoric ȋn urma cǎruia toate provinciile istorice locuite de romậni au fost unite ȋn cuprinsul aceluiași stat național, Romậnia, ulterior denumit Regatul Romậniei. Etapele preliminare au fost Mica Unire din 1859 (a Țǎrii Moldovei cu Țara Romậneascǎ) și dobậndirea independenței (ȋn urma rǎzboiului din 1877-1878), pe fondul renașterii naționale a poporului romận, pe parcursul secolului al XIX-lea.
Unirea Basarabiei, a Bucovinei și a Transilvaniei cu Regatul Romậniei (Vechiul Regat) a dus la constituirea Romậniei Mari.
Ȋn cadrul Marii Adunǎri Naționale de la Alba Iulia, convocatǎ la 1 decembrie 1918, de cǎtre Marele Sfat Național Romận, prin Consiliul Național Romận Central, de la Arad, la care au participat 1228 de deputați, s-a votat „Rezoluția de la Alba Iulia”, prin care se pecetluia Unirea Transilvaniei cu Regatul Romận, denumit „Regatul Romận Unit – Romậnia Mare”.
Ȋn anul aniversar – Centenarul Marii Uniri, ideea reunirii Republicii Moldova cu Romậnia, deși neasumatǎ de niciunul dintre cele douǎ state, este prezentǎ ȋn discursuri publice, care se dovedesc sterile fructificǎrii nǎzuinței popoarelor din ambele țǎri surori. Sunt romận de vițǎ veche și-mi iubesc patria-mamǎ, cu toatǎ ființa mea, pậnǎ ȋn ultima clipǎ a vieții.
Din dorința reȋntregirii patriei ȋn vechile hotare i-am dedicat zeci de poezii ȋn Recurs la Unire cu ocazia aniversǎrii Centenarului Marii Uniri și sinteze istorico-literare, carte ȋn care mi-am lǎsat parte din sufletul menit acestei vieți, pentru care ȋmi doresc același impact emoțional din partea cititorului iubitor de patrie, de tradițiile strǎmoșilor și de gloria ȋnaintașilor.”
https://www.libris.ro/recurs-la-unire-maria-filipoiu-LIB978-606-8953-45-8–p10798701.html
PARTEA III – Capitolul 6
Motto:
Sentimentul istoric al naturii intrinseci a statului sau o mână de fier, din nefericire, lipsesc; aşa încât, departe de-a vedea existenţa statului asigurată prin cârma puternică şi prevăzătoare a tot ce poate produce naţia mai viguros, mai onest şi mai inteligent, suntem, din contră, avizaţi de-a aştepta siguranţa acestei existenţe de la mila sorţii, de la pomana împrejurărilor externe care să postuleze fiinţa statului român ca pe un fel de necesitate internaţională.
Mihai Eminescu – ziarul „Timpul” (31 august 1878)
Vreme trece și revine
În timp nou, cu vechi cutume;
Iar cu amăgiri de bine
Trec speranțe-n altă lume.
Maria Filipoiu – 27 martie 2018
Pe ogorul vetrei străbune
(rondel gliei pitorești)
Pe ogorul vetrei străbune
Rodește viță românească
Și doina răsună din strune,
Pe-ai neamului fii să-i cinstească.
La Ziua Țării să se-adune
Români în glia pitorească,
Pe ogorul vetrei străbune
Rodește viță românească.
Din dragoste de națiune,
În spice, grâul să rodească,
E sădit cu înțelepciune
Și-i frământat, să se dospească
Pe ogorul vetrei străbune.
Moștenirea graiului românesc
Pe plai mioritic m-am născut
Șă ascult doine în câmpie
Și de la dascăli am cunoscut
Ce e iubirea de patrie.
Din grai românesc primind nume,
În el am rostit primul cuvânt.
Am învățat să-i cânt renume
Țării-mamă, ce-i Rai pe Pământ.
La școală am deprins a scrie
Înțelepciuni din buchea cărții,
Pe cărarea vieții să-mi fie
Îndreptarul creștinătății.
În grai românesc m-am înălțat
Pe o scară spirituală
Și-n demnitate am învățat
Că leagăn sfânt e mama-țară.
În grai românesc plânge condei,
Spre cinstirea limbii române.
Iar ploi de gânduri și de idei
Revarsă lacrimi, s-o îngâne.
Cu limba română în cuvânt
Prin veșnicie voi străbate,
Să nu îi duc dorul în mormânt,
Din visurile neuitate.
Maria Filipoiu
- Membru în Liga Scriitorilor Români
- Membru în Uniunea Internațională a Oamenilor de Creație
- Membru în Cenaclul Literar „Cetatea lui Bucur” – București
- Membru în Uniunea Scriitorilor de Limba Română
