Emil Gârleanu (n. 5 ianuarie 1878, Iași – d. 2 iulie 1914, Câmpulung) a fost un prozator, regizor, scenarist de film și jurnalist român.
Emil Gârleanu s-a născut pe 5 ianuarie 1878 la Iași. Părinții, locotenent colonelul Emanoil Gârleanu (1846-1918), aparținând unei familii de răzeși din Gârleni, Bacău și mama, Pulheria, născută Antipa, de origine greacă, locuiau în apropierea Copoului, în fața grădinii lui Vodă Sturza, loc cu o încântătoare priveliște de care scriitorul își va aminti. Ȋn perioada 1896-1898 urmeazǎ Școala de ofițeri de infanterie din Iași, primind gradul de sublocotenent de infanterie, fiind repartizat ȋn regimentul Ștefan cel Mare din Iași. Pasionat ȋn același timp și de beletristicǎ, Emil Gârleanu ȋși face debutul ȋn literaturǎ ȋn anul 1900, publicând ȋn revista Arhiva din Iași schița „Dragul mamei” și poezia „Iubitei„, sub pseudonimul Emilgar. Ȋn anul 1904 ȋnființeazǎ revista „Fǎt-Frumos„, colaborând apoi cu reviste precum Convorbiri critice și Samǎnǎtorul,
Scriitorul publicǎ primul sǎu volum de proza „Bǎtrânii” ȋn anul 1905. Un an mai târziu se stabilește la București, devenind redactor la „Neamul Românesc„, revistǎ condusǎ de Nicolae Iorga. Dar volumul de schițe și povestiri „Din lumea celor care nu cuvântǎ” este cea mai cunoscutǎ operǎ a lui Emil Gârleanu, publicatǎ ȋn anul 1910, urmatǎ de o altǎ scriere la fel de importantǎ, „Nucul lui Odobac„, aparutǎ ȋn același an. Opera cea mai reprezentativă, cea care a făcut celebritatea de scriitor a lui Emil Gârleanu este volumul de schiţe şi povestiri Din lumea celor care nu cuvintă.
În literatura noastrǎ acest volum ocupa un loc unic. Sunt povestiri care înfǎțiseazǎ întâmplǎri dramatice ori pline de haz din viata gâzelor, pǎsǎrilor sau animalelor și poeme cuprinzând anumite simboluri referitoare la viața omului. Lirismul si cadrul bogat al naturii și tragediile micilor vietuitoare ridicǎ și mai mult valoarea acestor povestiri.
Lumea mǎruntǎ a celor care nu cuvântǎ din opera lui Emil Gârleanu nu este numai o lume pitoreascǎ, de un farmec aparte sau de un umor discret, ci este și plinǎ de neliniște și întrebǎri, are dramele ei mute, zguduitoare uneori. O lume plinǎ de simplitate și frumos.
Alte volume semnate de scriitor: Cea dintâi durere (1907), Schițe din rǎzboi (1908), Visul lui Pillat (1915), Culegǎtorul de roua (1919) etc. Postum ȋi mai apar câteva volume, printre care O lacrimǎ pe-o geanǎ (1915) și Priveliști din țarǎ (1915).
Emil Gârleanu s-a afirmat și ca regizor și scenarist. A regizat ȋn anul 1914 filmul „Cetatea Neamțului” și a scris scenariul pentru filmul „Dragoste la mǎnǎstire”.
Ȋn anul 1911 este ales președinte al Societǎții Scriitorilor din România și director al Teatrului Național din Craiova. Emil Gârleanu se stinge din viațǎ la 2 iulie 1914, la Câmpulung-Muscel.
